Surprizele fotbalistice nu s-au încheiat odată cu menținerea Politehnicii Iași în prima Ligă. După plecarea lui Mircea Rednic de pe banca tehnică a ieșenilor, un anunț făcut de clubul Rapid București a reaprins pasiunile în Copou. „Legendarul Daniel Pancu, fostul jucător, antrenor și președinte al Rapidului, va fi noul «principal» al prim-divizionarei Politehnica Iași. Mult succes, Pancone!”, au postat pe Facebook cei de la FC Rapid 1923, noul nume sub care activează celebrul club feroviar. Ceea ce s-a și întâmplat zilele trecute, Pancu devenind oficial antrenorul Politehnicii Iași. Să vedem ce și-a notat Pancone în micul său jurnal personal. (pamflet)
- Sincer să fiu, revin cu emoție la Iași, orașul în care am crescut ca fotbalist. Oricum, la Rapid lucrurile nu mai erau în regulă deloc, am ratat promovarea în prima ligă în mod nemeritat, zic eu. Însă am urmărit cu atenție ce se întâmplă la Iași, am și fost de câteva ori în vizite incognito și pot spune că terasele din oraș sunt de nivel european, unele dintre ele chiar de Champions League. Bine, e nasol cu prevederile astea legale, care te obligă să stai doar pe terasă. Eu sunt sătul de aer liber, toată viața am petrecut-o pe teren, așa că aș fi vrut acum, la vârsta maturității, să pot savura un Cotnari în răcoarea pivniței de la Bolta Rece. Dar, dacă așa sunt regulile, n-am ce face. Fiind un tip profesionist, le respect. La invitația lui Cip Paraschiv, cu care am făcut echipă bună pe vremea când jucam la Iași, am inspectat terenul din Copou și bazele sportive din împrejurimi. Am rămas încântat văzând că centrul de antrenament pentru juniori de la Vânătorul se prezintă în condiții excelente. Acolo mi-am cizelat pasiunea pentru fotbal, învățând cum să fac primul dribling printre halbele de bere. Trebuie să recunosc, erau vremuri grele, nu prea găseai structuri sportive de nivel european. Ca să joci în nocturnă la Corso sau la Dunărea îți trebuia ceva sponsori, ori pe vremea aia era sărăcie mare. Dar anii au trecut, eu am plecat la Rapid București, acolo am găsit alte condiții de antrenament. La Capșa sau Carul cu Bere am început să apreciez fotbalul retro, cu parfum interbelic, practicat de Ripensia sau Rapid. Asta e, amintiri! Acum trebuie să-i pregătesc pe băieții de la Poli. Am semnat contractul pe o buturugă din curtea stadionului. Sper să fi fost o buturugă de Busuioacă de Bohotin, să fie cu noroc!