Când cineva face o prostie cât casa, care atrage consecințe nasoale, reacția sa trece prin trei faze, studiate în detaliu de psihologi. Întâi e negarea: „nu se poate să mi se întâmple tocmai mie!”. A doua fază este cea de a se căuta vinovați, întotdeauna alții în afara lui însuși. A treia fază și ultima, este conștientizarea, când omul admite că a dat-o-n bară și începe să caute soluții. Principiul se aplică, de regulă, în cazul bolilor grave, dar este aplicabil și la persoane luate individual, și la societăți întregi. Se aplică și în cazul bolii grave de care suferă Iașul nostru: poluarea. Sună ciudat săvorbești despre poluare în „orașul teilor”, în orașul care găzduiește un Copou și un Tătărași verzi ca și cea mai mare grădină botanică din România și una dintre cele mai mari din Europa. Totuși, este un fapt. De unde am plecat, unde ne aflăm și unde putem ajunge vom vorbi și noi împreună în continuare.
148 de stații automate
Tradițional, poluarea aerului, care face obiectul acestui articol, s-a aflat constant pe una dintre ultimele poziții în preocupările autorităților noastre locale și centrale, dacă nu cumva chiar pe ultima. Legea privind calitatea aerului înconjurător a fost adoptată abia în 2011, iar hotărârea de Guvern vizând metodologia de elaborare a planurilor de calitate a aerului, abia în 2015, când a început să ne ia Comisia Europeană la întrebări. Datele folosite oficial provin din așa-numita rețea de monitorizare a calității aerului, înființată acum vreo zece ani cu bani europeni și cuprinzând 148 de stații automate de înregistrare a diverșilor parametric și încă 11 mobile.
Șase la Iași
Dintre cele 148, șase au fost instalate la Iași. Dintre celelalte 11, nu avem niciuna. Cam tot de acum zece ani datează și primele semnale mai serioase de alarmă trase de specialiști, ceea ce arată că problema calității aerului este veche cine știe de când. Acum 10 ani ne-am prins că există. Tot atunci a început să se discute prin Consiliul Județean despre modalitățile de combatere a poluării, ceea ce era oarecum ciudat. Ce poluare a aerului să ai la Coarnele Caprei sau Drăgușeni? Cel mult, când rumegă vacile pe tăpșan și mai elimină niște gaze. Apoi, patru stații de monitorizare sunt instalate în Iași, iar celelalte două, la Tomești și Ungheni, adică în imediata apropiere. Evident, datele existente se referă la municipiul Iași, nu la cine știe ce coclauri.
Ce indicatori se urmăresc
Primul parametru care a luat-o razna și cel pe care se discută cel mai mult este așa-numitul PM 10, adică concentrația de particule fine, sub 10 microni, în atmosferă. Ca să vă faceți o idee cât de mici sunt aceste particule și cât de greu este să te ferești de ele, vom spune doar că firul de păr este gros de 100 de microni. Cu praful obișnuit, vizibil, ridicat de vânt, plămânii se descurcă. Particulele PM 10 sunt prea mici pentru a putea fi blocate de cilii de pe trahee. Intră până aproape în fundul plămânilor. Sunt urmăriți și zeci de alți parametri: benzen, oxizi de azot, oxizi de sulf, monoxid de carbon și tot așa.
Efecte devastatoare
Majoritatea provin din traficul auto, arderea combustibililor folosiți de mașini, particulele de cauciuc care rămân pe asfalt când roțile se freacă de asfalt, metalul rezultat din uzarea plăcuțelor de frână, dar și din praful obișnuit, cel rezultat din șantiere sau adus de vânt. Importanța lor, mai ales când vorbim de PM 10 și PM 2,5, este că substanțele conținute în particulele cu pricina sunt direct răspunzătoare de numeroase boli pulmonare, inclusiv cancerul sau boala pulmonară ocluzivă cronică, pentru a numi doar două dintre ele. Oxizii de carbon provoacă boli ale aparatului circulator și afectează sistemul nervos central, cu precădere în cazul copiilor și bătrânilor. Oxizii de azot provoacă emfizem pulmonar, mai ales copiilor. Oxizii de sulf omoară cu zile pe suferinzii de astm. Ozonul irită ochii. Benzenul e cancerigen. Plumbul, cadmiul, arsenul, nichelul și mercurul atacă sistemul nervos, rinichii, ficatul și tot ce a mai rămas din plămâni, neatins de celelalte.
Reacție de negare
Atunci când la primăria ieșeană au ajuns primele date ample cu privire la depășirea valorilor maxim permise de poluanți, a început faza de negare, concomitent cu cea de minimalizare. Iașul era trecut pe o listă neagră oficială elaborată de Comisia Europeană, alături de Brașov și București, ca unul dintre cele mai poluate orașe ale României. Reacția a fost fermă. Nu se poate, nu la Iași, datele sunt greșite, e atac politic. Primarul era dintr-un partid, șeful Agenției de Protecție a Mediului, din cel opus. Deci…
Vina pe alții
Apoi, faza de învinovățire a altora. O stație de monitorizare este instalată în Podul de Piatră, adică într-un nod de trafic. Normal că înregistrează depășiri, dar asta nu se întâmplă și în restul orașului. Apoi, stația e așezată lângă o brutărie, deci de fapt înregistrează poluarea produsă de aceasta. Nu râdeți, a fost un „argument” prezentat oficial, într-o conferință de presă. O brutărie nu emite oxizi de sulf sau de azot și nici benzen sau PM 10, dar chestia asta a trecut neobservată. Pe urmă, s-a vorbit de șantierul de la Aeroport, că el ar umple Iașul de praf. S-a uitat, firește, că vântul predominant nu bate dinspre Aeroport spre Iași, ci tangențial, dar și că șantierul nu producea benzen sau oxizi. Apoi, datele alarmante au continuat să se adune și după închiderea șantierului respectiv, în 2015. Dar atunci a fost găsită ca vinovată… Ucraina. Doar vântul vine de la ruși, nu? Cu tot cu poluanți. De ce Botoșaniul nu avea aceeași problemă, deși vântul trece întâi pe acolo, iar nu s-a luat în calcul.
Raport independent
Cireașa de pe tort a fost reprezentată de un raport prezentat luna trecută de AirVisual, un grup de specialiști din cadrul companiei elvețiene IQAir. De ăștia nu se mai putea spune că sunt înregimentați politic, că folosesc date greșite, că nu știu să le interpreteze sau că sunt plătiți de Soros. Elvețienii au făcut o treabă 100% nemțească, analizând aerul respirat de locuitorii a 3.095 de orașe din toată lumea, 930 fiind din Europa. Au urmărit nu particulele PM 10, pe care probabil le-au considerat prea banale, ci particulele PM 2,5. Alea care intră chiar până în fundul plămânilor, trecând de orice barieră a organismului. Sunt considerate de 10 ori mai dăunătoare decât PM 10 de care se tot vorbește.
E nasol
După acest parametru, Iașul nostru „verde” s-a situat pe primul loc în România ca nivel al poluării și pe un neonorant loc 27 în Europa. La mare distanță de noi vin Cluj-Napoca, Brașov, București, Ploiești, Turnu Măgurele, Timișoara și Arad. Adică e nasol. Din acest moment a început faza de acceptare. Da, Iașul este un oraș poluat. Avem o problemă gravă și trebuie să luptăm împotriva ei. Ura! N-a durat decât 10 ani ca adevărul să fie acceptat. Planul de calitate a aerului adoptat de Primărie a admis că 290.000 de locuitori ai Iașului, adică 85%, sunt expuși direct poluării. Situația este cea mai gravă tocmai în cartierele cele mai dens populate, precum Păcurari, Alexandru cel Bun, Centru, Socola, Nicolina, Galata, Frumoasa și Tudor Vladimirescu. Ca amănunt, se estimează că anual mor prematur din cauza poluării aproximativ 25.000 de români. Peste 1.000 sunt ieșeni.
Cifre uriașe
Firește, rezultatele prezentate de elvețieni au fost preluate imediat de diverși politicieni, nu atât pentru a veni cu soluții, cât pentru a-i ataca pe cei în funcție. Un fizician, cercetător și cadru universitar, dar și om politic mai nou, a venit cu date suplimentare. Elvețienii indicaseră pentru PM 2,5 un indice mediu de 27. Adică într-un metru cub de aer respirat de ieșeni se găsesc 27 micrograme de PM 2,5. Un om respiră într-o zi 8,64 metri cubi de aer, deci înghite 233,28 micrograme de PM 2,5. Într-o viață de 70 de ani, aproape 6 kilograme. Cea mai mare parte rămâne în plămâni, deci spre sfârșitul vieții abia dacă mai este loc de o gură de aer în ei. Ei bine, fizicianul nostru a făcut propriile măsurători, cu un aparat portabil, care a înregistrat chiar o valoare record de 469 micrograme de PM 2,5, dublu față de capitala Bangladeshului, Dhaka, care este cel mai poluat oraș din lume în acest moment. Nu știm cât de bun este aparatul fizicianului nostru, nu știm care au fost concret condițiile măsurătorii făcute la Trei Sarmale, adică într-o zonă cu trafic auto maxim la orele de vârf. Dacă doriți, mergeți pe mâna elvețienilor sau pe a fizicianului. Noi rămânem la elvețieni, pentru că pe ei îi doare la bască dacă e vorba de Iași sau de Dhaka. Nu sunt implicați în certurile noastre politice. Oricum, și cifrele lor sunt suficient de îngrijorătoare.
Peste indicatorii maximi
Valoarea maximă admisă pentru PM 2,5 este de 25 micrograme. De anul viitor, când intră în vigoare norme de poluare mai dure, valoarea maximă va fi de 20. Noi suntem oleacă peste, deci ne încadrăm la poluare medie. Partea proastă însă este că e o valoare cvasi-permanentă. Duminica trecută de exemplu, indicele la Iași era de 28. Oleacă mai bine decât Beijing, unde era 33,5, dar mult mai prost decât unul dintre cele mai industrializate orașe din Coreea de Sud, capitala Seul, unde era de doar 11 micrograme. Iar asta, după o zi în care la Iași a plouat zdravăn. Nasol, nu?
Soluții pentru autorități
Bun, dar ce se poate face, concret? Despre soluțiile de aplicat la nivel de oraș s-a tot vorbit: scoaterea traficului greu din oraș, limitarea traficului auto obișnuit, folosirea de mașini electrice, încurajarea mersului pe bicicletă, plantarea de copaci și garduri vii și tot așa. Sunt soluții care necesită timp și fonduri de ordinul zecilor sau poate chiar a sutelor de milioane de euro. Însă, trebuie început. Cu cât amânăm, cu atât va fi mai greu de redus poluarea.
Soluții pentru ieșeni
1. Identificați dacă faceți parte dintr-un grup de risc. Asta înseamnă copii, bătrâni, persoane cu boli pulmonare, cele cu boli cardiace sau cerebrovasculare, cei care au suferit un infarct sau un AVC, fumători, diabetici, obezi, femei însărcinate.
2. Luați în calcul mutarea într-un cartier mai verde, dacă aveți această posibilitate.
3. Limitați ieșirile în aer liber, mai ales cele ale copiilor. Știm, sună ciudat sfatul, dar una e să stai în aer curat și alta în aer poluat. Ieșiți de preferat la plimbare după o ploaie, când concentrația poluanților e mai redusă
4. Aerisiți locuința des. E mai poluată decât exteriorul. Nu glumim. Particulele PM 2,5 tind să se acumuleze în zonele cu circulația aerului redusă. Dacă aveți aparat de aer condiționat cu un fitru serios, folosiți-l cu încredere. Verificați însă în cartea tehnică dacă nu produce ozon, că atunci e mai grav. Precipitatoarele electrostatice sunt ideale, dar nu știm un magazin în Iași care să vândă așa ceva. Pe internet se găsesc tot felul de modele, cele mai ieftine costând cam 100-200 de lei.
5. Evitați activitățile care implică respirații rapide sau profunde. Efortul fizic, în general. Iar o recomandare ciudată, nu? Asta e, cu cât respiri mai profund, cu atât mai adânc intră și cancerul în plămâni.
6. Măștile chirurgicale sunt inutile. Ele sunt bune împotriva prafului, dar nu împotriva PM 2,5. Particulele sunt prea fine.
Sfaturile de mai sus nu le-am scos noi din burtă. Sunt cele oficiale ale Agenției de Protecție a Mediului din Statele Unite.