Pentru că nu pot rata nici o ocazie de a se folosi de succesul altcuiva, consilierii locali ieşeni s-au agăţat de performanţa de la Wimbledon a Simonei Halep, propunând acordarea acesteia a titlului de Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi. Proiectul se va afla în discuţia consiliului în viitorul apropiat, rămânând ca şi Simona Halep să fie de acord cu primirea acestei distincţii. Zilele trecute, aleşii locali Florentin Ciobotaru şi Etienne Ignat au reuşit să se întâlnească cu marea campioană, devenind cu toţii personajele unei întâmplări pitoreşti.
Vestiarul unui teren de tenis. Ştergându-şi sudoarea rezultată în urma unei partide epuizante, Florentin Ciobotaru şi Etienne Ignat discută aprins.
Florentin Ciobotaru: – Etienne, recunoaşte că e mai mişto tenisul decât squashul. Acolo, tot timpul câştigă peretele. Măcar la tenis mai ai o şansă să iei şi tu un game, ceva.
Etienne Ignat: – Nu te alinta, Florentine. Azi nu prea am fost în formă, dar dacă îmi puneam mintea, te băteam la zero. Sper să-mi acorzi revanşa săptămâna viitoare. Mai bine vezi cum stăm cu hidratarea.
Ciobotaru deschide uşa unui dulăpior şi scoate un pet de bere de doi litri.
Florentin Ciobotaru: – Cam slăbuţ. Mai avem rezerve doar pentru un set decisiv. Dom’le, uite de aia nu progresează sportul în ţara asta! Astea-s condiţii pentru profesionişti, un pet de Timişoreana?
Etienne Ignat: – Ai dreptate, ne trebuie un sponsor.
Florentin Ciobotaru: – Categoric! La Roland Garros merge un Dom Perignon, la Wimbledon un whisky de la mama lui. Aşa se face performanţa!
Etienne Ignat: – Poate că, prin acceptarea titlului de cetăţean de onoare al Iaşului, Simona va reuşi să aducă soarele profesionismului şi pe terenul nostru.
Florentin Ciobotaru: – Ah, dacă ar fi de acord să primească titlul ăsta! Să vină la Iaşi şi s-o pup pe gropiţele alea!
Etienne Ignat: – N-o să-ţi dea voie, cică are contract de publicitate. Doar fondul de ten de la L’Oreal o poate atinge pe obraji.
Florentin Ciobotaru: – Fugi, dom’le de aici! Când o vedea ospitalitatea bărbaţilor moldoveni, n-o să mai vrea să plece de la Iaşi.
Ignat bea un gât de bere, strâmbându-se.
Etienne Ignat: – Berea asta are gust de zgură. Aş prefera nişte iarbă.
Florentin Ciobotaru: – Eşti nebun? De unde să-ţi fac rost de iarbă?
Etienne Ignat: – Nu, mă refer la iarba de joc. De ce eşti aşa stresat?
Florentin Ciobotaru: – Mă gândesc cum s-o convingem pe Simona să accepte titlul de Cetăţean de Onoare. Îţi dai seama, eu am făcut propunerea în Consiliul Local şi nu vreau să dau rasol.
Ignat se aşază pe o banchetă a vestiarului, sprijinindu-şi capul în mâini. Ciobotaru se foieşte, preocupat. La un moment dat, Ignat se ridică triumfător în picioare.
Etienne Ignat: – Gata, asta facem! Mergem la Bucureşti, la un antrenament al Simonei. Îi spunem că suntem mari fani de-ai ei, eventual facem un schimb de mingi cu ea, îi cerem un autograf şi, atenţie, de fapt îi întindem o hârtie prin care îi cerem acceptul pentru titlul de cetăţean. Înţelegi? Ea va crede că dă un autograf, dar, de fapt, semnează că e de acord cu propunerea noastră!
Florentin Ciobotaru: – Bravo, mă! Hai, tu rezervă o cameră în Bucureşti, eu o să pun la punct echipamentul sportiv. Trebuie să arătam profi, îţi dai seama!
Două zile mai târziu. O cochetă bază sportivă din Bucureşti. Ciobotaru şi Ignat păşesc cu precauţie pe zgura impecabilă a unui teren de tenis.
Etienne Ignat: – Vai, ce emoţii am! Îţi dai seama, în câteva minute va apărea Simona. Pe de altă parte, când mă uit la ce trening ţi-ai tras pe tine, mă apucă jalea. Ce marcă e asta, Adibas?
Florentin Ciobotaru: – Uff, ce să fac dacă am uitat complet de echipament! Noroc cu standurile din Dragonul Roşu, că aveau reduceri.
Etienne Ignat: – Ne prezentăm cu contrafaceri în faţa Simonei? Deja facem o mânărie cu semnătura aia, vrei să apărem chiar ca nişte şarlatani?
Florentin Ciobotaru: – Etienne, nu mă mai amărî şi tu! Sunt şi eu la fel de emoţionat ca şi tine. Ai hârtia la tine?
Etienne Ignat: – Hârtia? Credeam că ai luat-o tu!
Florentin Ciobotaru: – Ţi-am dat-o la Dragonul Roşu, s-o ţii cât probam şortul ăsta Niky!
Etienne Ignat: – Aoleu, mi-au furat-o! N-o găsesc şi pace.
Florentin Ciobotaru: – Şi acum ce facem? Pe ce va semna Simona?
Etienne Ignat: – Taci, că vine! Uite-o!
Pe teren îşi face apariţia Simona Halep, concentrată, cărând un rucsac imens în spate. Se aşază pe o bancă, îşi scoate racheta, apoi face câteva mişcări de încălzire. Cei doi o privesc extaziaţi.
Etienne Ignat: – Ce alură!
Florentin Ciobotaru: – E Afrodita! Bine, cu braţe, normal.
Amândoi se apropie de Simona, care se opreşte din antrenament, privindu-i curioasă.
Simona Halep: – Vă pot ajuta cu ceva?
Florentin Ciobotaru: – Ştiţi, noi suntem de la Iaşi… tenismeni. Bine, mai mult eu, colegul joacă la perete, în fine, ce voiam să vă spunem, dacă sunteţi de acord, preafrumoasă zeiţă a sportului… aţi vrea să ne onoraţi, doar dacă vreţi, desigur, adică s-ar putea să fiţi de acord să primiţi cetăţenia Iaşului?
Simona Halep: – Cetăţenia Iaşului?
Etienne Ignat: – Colegul e în eroare, noi ne întrebam, de fapt, dacă vreţi să fiţi cetăţeancă de onoare a Iaşului.
Simona Halep: – Da, desigur.
Florentin Ciobotaru: – Ce bucurie! Atunci, vă rog să semnaţi aici, pe biletul ăsta de tren. Ştiţi, am pierdut cererea oficială.
Halep semnează şi se reîntoarce la antrenament. Cei doi privesc entuziasmaţi semnătura.
Florentin Ciobotaru: – Ce-i asta? Mona Alep? Mă, ne-a dat o semnătură contrafăcută!
Etienne Ignat: – Păi dacă ai vorbit
chinezeşte, la ce te-ai fi aşteptat?
Ciobotaru
(foto, pamflet): Mă pregătesc să-i fac o propunere lui Gică Hagi să deschidă o
academie de fotbal la Iaşi. Oraş Regal suntem, prin urmare Regele nu ne poate
refuza!
