Dialog româno – american. Ministrul Toader şi Klemm, un ambasador silitor în alte legislaţiei române

Satiră cu ștaif

Deschiderile de an universitar au devenit adevărate show – uri în care sunt invitate personajele momentului, de la profesori la oameni politici, urmând probabil ca festivităţile viitoare să includă şi numere de circ cu înghiţitori de săbii sau sărituri cu parapanta. Cea mai fastuoasă desfăşurare de forţe din această toamnă a fost prilejuită de inaugurarea anului de învăţământ la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde au fost prezenţi ministrul Liviu Pop, ministrul Tudorel Toader, dar şi doi ambasadori, cel al SUA şi colegul său austriac. Evident, cele mai urmărite personaje ale momentului sunt ieşeanul Toader şi ambasadorul Klemm, drept pentru care am surprins un schimb de bileţele între ei, purtat chiar în timpul ceremoniilor.

Tudorel Toader: Iată, domnule Klemm, că ne vedem şi pe terenul meu. Aşa e că-i nasol când joci în deplasare? Parcă nu mai e aceeaşi situație ca la minister sau ambasadă, nu-i aşa? Aici fac ce vrea muşchiul meu, sunt şi ministru, şi rector, chit că suspendat. Dar, după cum vezi, studenţii mă iubesc, chiar dacă bobocii abia aşteaptă să iasă afară la un covrig şi-un suc în staţia de tramvai.
Hans Klemm: Domnule ministru, sincer să vă spun, la Iaşi mă simt ca acasă. În ultima vreme am vizitat oraşul mai des decât aţi fost dumneavoastră la CSM, haha. Dar eu propun să ieşim din zona conflictuală şi să gândim pozitiv în privinţa relaţiilor noastre. Ce părere aveţi despre meniul de la Little Texas?

Haha, dacă vă închipuiţi că o porţie de Grandma’s Chicken’ N’ Dumpling Soup poate schimba ceva în relaţia noastră, vă înşelaţi. Eu zic că negocierea pachetelor de legi anticorupţie merită o miză mai mare pe masă, cel puţin o porţie de Lone Star Skillet Pork Chops, poate chiar şi o Broccoli Butterfish, ce ziceţi?
Jucaţi tare, domnule ministru! Dar tocmai de asta îmi place România, că a trecut de stadiul Mc Donald’s şi a ajuns să guste din savoarea adevăratelor bucate americane. Asta încerc să fac şi eu cu mâncărurile româneşti, dar am avut o experienţă neplăcută ieri cu nişte mititei. Aş fi fost în stare să acţionez scutul de la Deveselu pentru a scăpa de atacul crampelor stomacale. Sunt convins că a fost mâna unui bucătar rus.

Aşa am păţit eu în anul întâi de facultate, la cantina Universităţii. Apropo, după ce termină oamenii ăştia discursurile, vă invit la o masă studenţească, cu shaworma. Puneţi mai întâi un agent de la Secret Service s-o guste, ca să nu fie probleme. Eu o să iau un hamburger. Vedeţi cum e? Fac ce fac şi tot peste America dau, de la micul dejun până la cină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *