Daniel Șandru: „Le-am spus celor de la Operă: fără cuțite în spate, chit că îl las pe Othello fără recuzită!”

Râs cu plâns

Universitarul și politologul Daniel Șandru este noul manager interimar al Operei Naționale Române din Iași, după ce Beatrice Rancea a fost suspendată din post în urma unor suspiciuni de fraudă. Deschis la dialog cu presa, noul director al Operei din Iași ne-a răspuns la câteva întrebări. (Evident, întregul interviu este o născocire, un pamflet, n-a existat niciodată).

IEȘEANUL: – Sunteți manager al Operei Naționale Române din Iași, o nouă provocare din viața dumneavoastră. Cum vedeți această misiune de pe tărâmul artei lirice?

Daniel Șandru: – Sincer, încă nu știu unde aș putea găsi unghiul cel mai bun pentru a superviza întreaga activitate. M-am așezat mai întâi în stal, apoi în loje, m-am foit un pic și prin balcoane, dar încă nu pot spune de unde am vizibilitatea perfectă. Un amic mi-a șoptit că locul cel mai bun ar fi culisele, cică acolo vezi și auzi tot ce mișcă la Operă. O fi, dar mie îmi place să fiu în centrul atenției, să mă vadă lumea. Ce farmec are manageriatul dacă trebuie să stau dosit în spatele cortinei?

IEȘEANUL: – Care a fost atmosfera pe care ați găsit-o la venirea dumneavoastră în locul lui Beatrice Rancea?

Daniel Șandru: – Toată lumea mergea în vârful picioarelor. Și nu toți erau balerini. Nu, realitatea este că oamenii sunt încă speriați de fantoma fostei directoare. Un tip bonom, bas al Operei, mi-a mărturisit că trăiește coșmarul transformării vocii într-un scheunat de Chihuahua. O violonistă frumușică mi-a șoptit cu lacrimi în ochi că și-a pierdut coarda sensibilă. Un balerin mi-a spus că tot timpul a fost călcat pe bătături de conducere. Cică doar tromboniștii stau liniștiți și-și văd de partitura lor. 

IEȘEANUL: – Cum veți reuși să vă adaptați la specificul Operei? Totuși, e o instituție culturală cu reguli, principii, organizare specifice, cu orgolii și pasiuni.

Daniel Șandru: – Inițial, pentru a găsi un limbaj comun, le-am propus celor de aici să cântăm toți pe aceeași voce. După ce m-au testat cu diapazonul, oamenii mi-au explicat că este imposibil. Apoi, le-am cerut să mă considere dirijorul care conduce orchestra spre performanță. Mi-au trântit în brațe două arii din Bărbierul din Sevilla și mi-au închis ușa-n nas. Or fi făcut aluzie la barbișonul meu, habar n-am. În cele din urmă, am avut doar pretenția de a nu-mi cânta fals atunci când îmi prezintă raportul contabil. Și încă ceva: fără cuțite pe la spate, chit că îl las pe Othello fără recuzită.

IEȘEANUL: – Verdi sau Puccini?

Daniel Șandru: – Prosecco.

IEȘEANUL: – Operă sau balet?

Daniel Șandru: – Să văd devizele mai întâi.

IEȘEANUL: – Manager sau director?

Daniel Șandru: – Interimar.

Șandru (foto, pamflet): Am găsit indisciplină la Operă. Femeile de serviciu ștergeau praful cu batista Desdemonei, paznicii desfăceau conserve cu pumnalul lui Othello, iar balerinele se țineau de poante în plin Lac al Lebedelor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.