Universitarul și politologul Daniel Șandru este noul manager interimar al Operei Naționale Române din Iași, după ce Beatrice Rancea a fost suspendată din post în urma unor suspiciuni de fraudă. Deschis la dialog cu presa, noul director al Operei din Iași ne-a răspuns la câteva întrebări. (Evident, întregul interviu este o născocire, un pamflet, n-a existat niciodată).
IEȘEANUL: – Sunteți manager al Operei Naționale Române din Iași, o nouă provocare din viața dumneavoastră. Cum vedeți această misiune de pe tărâmul artei lirice?
Daniel Șandru: – Sincer, încă nu știu unde aș putea găsi unghiul cel mai bun pentru a superviza întreaga activitate. M-am așezat mai întâi în stal, apoi în loje, m-am foit un pic și prin balcoane, dar încă nu pot spune de unde am vizibilitatea perfectă. Un amic mi-a șoptit că locul cel mai bun ar fi culisele, cică acolo vezi și auzi tot ce mișcă la Operă. O fi, dar mie îmi place să fiu în centrul atenției, să mă vadă lumea. Ce farmec are manageriatul dacă trebuie să stau dosit în spatele cortinei?
IEȘEANUL: – Care a fost atmosfera pe care ați găsit-o la venirea dumneavoastră în locul lui Beatrice Rancea?
Daniel Șandru: – Toată lumea mergea în vârful picioarelor. Și nu toți erau balerini. Nu, realitatea este că oamenii sunt încă speriați de fantoma fostei directoare. Un tip bonom, bas al Operei, mi-a mărturisit că trăiește coșmarul transformării vocii într-un scheunat de Chihuahua. O violonistă frumușică mi-a șoptit cu lacrimi în ochi că și-a pierdut coarda sensibilă. Un balerin mi-a spus că tot timpul a fost călcat pe bătături de conducere. Cică doar tromboniștii stau liniștiți și-și văd de partitura lor.
IEȘEANUL: – Cum veți reuși să vă adaptați la specificul Operei? Totuși, e o instituție culturală cu reguli, principii, organizare specifice, cu orgolii și pasiuni.
Daniel Șandru: – Inițial, pentru a găsi un limbaj comun, le-am propus celor de aici să cântăm toți pe aceeași voce. După ce m-au testat cu diapazonul, oamenii mi-au explicat că este imposibil. Apoi, le-am cerut să mă considere dirijorul care conduce orchestra spre performanță. Mi-au trântit în brațe două arii din Bărbierul din Sevilla și mi-au închis ușa-n nas. Or fi făcut aluzie la barbișonul meu, habar n-am. În cele din urmă, am avut doar pretenția de a nu-mi cânta fals atunci când îmi prezintă raportul contabil. Și încă ceva: fără cuțite pe la spate, chit că îl las pe Othello fără recuzită.
IEȘEANUL: – Verdi sau Puccini?
Daniel Șandru: – Prosecco.
IEȘEANUL: – Operă sau balet?
Daniel Șandru: – Să văd devizele mai întâi.
IEȘEANUL: – Manager sau director?
Daniel Șandru: – Interimar.
Șandru (foto, pamflet): Am găsit indisciplină la Operă. Femeile de serviciu ștergeau praful cu batista Desdemonei, paznicii desfăceau conserve cu pumnalul lui Othello, iar balerinele se țineau de poante în plin Lac al Lebedelor
