Costel Alexe, jurnal de casă (pătrată) – partea a doua. Rătăcit printre pasagerii trenului FILIT Iași – Chișinău (pamflet)

Politică la patru ace
  • Așa cum mă așteptam, contabilii care calculează procentele de realizare a Terminalului 4 de la Aeroport au scos și un filmuleț cu atingerea bornei de 70%. Mi l-au trimis și mie, l-am postat pe Facebook, ce era să fac? Filmat cu drona, că doar e despre aviație. Chiar, o să-i spun lui Vatră să facă lângă aeroport un mic dronodrom, un loc unde să aterizeze și decoleze dronele. E cererea mare în Iași. Ai o nuntă de filmat în Alexandru? Îți ridici drona de la Aeroport, ceri permisiunea turnului de control, stabilești culoar de zbor și ajungi la chermeză în siguranță. Hai că am idei bune!
  • Sunt nebun de fericire! Ultimele zile m-au smuls din praful dosarelor de la birou și m-au urcat direct în zona rarefiată, genială, a FILIT – ului! Nu degeaba simțeam că am așa, o anumită afinitate pentru partea asta de Olimp a zeilor literaturii! Acum chiar mi s-a confirmat apartenența mea la breaslă. Revelația asta am avut-o când am fost îmbarcat în Trenul FILIT Iași – Chișinău. Unii făceau niște poante subțirele, că singura carte pe care am citit-o e Mersul trenurilor, că aș fi bun de critic literar, dar numai pentru analize făcute pe cărți de identitate și alte bancuri de scriitori și poeți teribiliști! Le-am dat-o la toți peste nas când le-am arătat permisul de bibliotecă. Bine, era de la secția de copii a Bibliotecii Județene, dar cine i-a plictisit tot drumul povestindu-le despre Winnetou?
  • Tot fenomenalul FILIT mi-a prilejuit bucuria de a-l vedea pe titanul Mircea Cărtărescu! L-am felicitat personal și i-am urat succes în dezvoltarea lanțului de librării Cărturești!
  • Mărturisesc că am frământări serioase cu privire la alegerea instrumentelor de scris la jurnal. Fiind fiert pe chestii din astea retro, iubitor de antichități, la început am vrut să folosesc o pană. Apoi m-am gândit: dacă rămân în pană de scris? Hm, nu e bine. Apoi, am zis să-mi iau un pix. Nu e bun! Dacă începe să mă doară-n pix? Să folosesc un stilou chinezesc? Nu, că după aia zic ăștia că toată opera mea e o contrafacere. Până la urmă, am ales un creion din ăla gros, de tâmplărie. Chit că iese o exprimare de lemn, dar măcar lasă urme groase pe hârtie, din alea de capodoperă!

Alexe (foto, pamflet): Aoleu, dar covorul roșu unde e? L-ați uitat la Iași, în fața camerei lui Cărtărescu! Mă rog, pentru el era suficient un preș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *