Liberalii ieşeni au început să părăsească teritoriul dezbaterilor anoste şi deloc creatoare de imagine facilă care se ţin pe marginea proiectelor de creştere economică a Iaşului, de modernizare a infrastructurii, investiţii în şcoli şi alte chestii plicticoase. Imaginativi, cu viziuni generoase, ei vin cu propuneri care depăşesc mintea omului obişnuit. Astfel, consilierul local Etienne Ignat este promotorul unui proiect de amenajare a unei zone pentru skateri. „Trebuie să ţinem cont de faptul că în 2020, la Tokio, se va organiza Olimpiada de vară ce va aduce în prim plan şi skateboardingul pentru prima dată ca sport olimpic”, a argumentat Etienne. Foarte tare, a venit momentul ca Iaşul să promoveze primul skater olimpic! În context, am consemnat mai multe propuneri similare pe care alesul local le are în vedere.
- Una dintre problemele Iaşului o reprezintă totalul dezinteres al cetăţenilor pentru practicarea unui sport deosebit de popular în anii ’80 – ’90, numit Black and White sau Alba Neagra, mai pe înţelesul tuturor. E un sport ce presupune calităţi deosebite de percepţie, care antrenează şi stimulează imaginaţia, reflexele, mobilitatea membrelor. Se spune că o partidă de un minut de Alba Neagra are ca efect pierderea a circa 500 de calorii sau a unei sute de lei. E un sport de profesionişti destinat amatorilor. Propun amenajarea unor locuri speciale pentru practicarea acestei discipline, eventual formarea unei echipe care să participe la competiţiile organizate în staţiile metroului londonez sau la bâlciurile din Germania.
- Un alt sport pe care-l am în atenţie are particularitatea că este practicat în spaţii intime, departe de ochii publicului larg. Mă refer aici la o ramură a popularului K1, cu aplicare strică în interiorul partidului şi având drept participanţi candidaţii la listele electorale. E un fel de Ciolaniadă, dar la nivel de organizaţie. Din câte ştiu eu, fiecare partid are câţiva maeştri incontestabili în luptele interne. Este păcat ca experienţa acestora să nu fie valorificată şi de către alte colective, gen corporaţii, instituţii publice, culturale, de învăţământ. Am putea crea o competiţie locală, organizând într-o primă fază meciuri între partidele politice, desigur, în afara calendarului competiţional al alegerilor. Şi-aşa ne plictisim între două tururi de scrutin. Ni se atrofiază simţul luptei pentru o funcţie publică şi e păcat. Fără o fibră elastică, o mobilitate antrenată în aplicarea loviturilor de graţie adversarului din partid, ne ducem naibii ca specie de homo politicus.
