Comori irosite. Universitățile nu pun preț pe propria istorie. Iașul, așa cum nu-l știați

Reflector

În ceea ce se cheamă „capitalismul sălbatic” nu se poate trăi fără reclamă. Nu-ți faci reclamă, n-ai clienți. N-ai clienți, nu exiști. Iar dictonul este valabil de la băcănia din colț până la NASA sau CIA. Nu sunt scutite de necesitatea de a-și face publicitate nici universitățile, aflate constant în goană după studenți. Iar pentru a-i obține, ideal e să-i atragi din timp. Muzeele universităților îndeplinesc un dublu rol: pe de o parte colecțiile reprezintă un motiv de mândrie. Pe de altă parte, copiii veniți „cu clasa” la muzeu vor ține minte experiența și ar putea deveni viitori studenți ai universității respective. Universitatea Cambridge, de exemplu, se laudă cu existența în cadrul său a opt muzee: polar, botanic, pedologic, zoologic, de istorie a științei, de antichități, de arheologie, de antropologie și chiar de artă contemporană. La acestea se adaugă și o grădină botanică. Vizitarea oricăruia este gratuită, muzeele contribuind și ele la imaginea Universității Cambridge ca una dintre cele mai bune din lume. E doar un exemplu, dar ar putea fi date zeci. Din păcate, la noi universitățile sunt încă departe de acest mod de a-și atrage studenții și de a rămâne în atenția publicului. Despre muzeele universităților ieșene vom vorbi în cele ce urmează. Nu mult, pentru că nu sunt foarte multe de spus.

Făcut de un tulcean
Cea mai veche universitate din Iași, „Al.I. Cuza”, este și prima care s-a gândit să-și organizeze un muzeu propriu (foto sus). De fapt, s-a gândit la asta un singur om, istoricul Orest Tafrali. Nici măcar nu era ieșean, fiind născut la Tulcea. Odată ajuns însă la Iași, s-a îndrăgostit iremediabil de aceste locuri, așa cum au pățit-o mulți alții. În 1913, Tafrali a ajuns șeful catedrei de arheologie din cadrul Facultății de Litere și a constatat că nu există nici măcar un muzeu de antichități. Dacă nu de altceva, măcar să poată vedea un profesor ce au săpat alții înaintea lui, că poate-i pică o idee. Spre lauda lui, Tafrali s-a dat peste cap să amenajeze muzeul deși, cum se spune „erau alte priorități”.

Pe strada Titu Maiorescu
În prag de război, Guvernul a dat 4.000 de lei, iar Tafrali a contribuit cu alți 2.000 de lei, din banii proprii, într-o epocă în care leul era de zece ori mai puternic decât acum. Salariile angajațior muzeului le plătea tot el. Colecțiile muzeului au fost completate din donații. A rezultat unul din cele mai bine „garnisite” muzee universitare din țară, structurat pe două colecții importante: cultura Cucuteni și evoluția istorică a Universității, așa-numitul muzeu academic. Amplasat în Copou, pe strada Titu Maiorescu într-o clădire monument istoric recent renovată (foto sus), muzeul UAIC este singura instituție de acest tip din Iași care își merită numele. Funcționează ca orice alt muzeu, de marți până duminică, accesul fiind gratuit.

Muzeul UAIC este bine pus la punct. Situat în Copou, într-o casă monument istoric, acesta poata fi vizitat de marți până duminică. Dacă sunteți curioși, puteți face și un tur virtual pe www.muzeul.uaic.ro. Sursa foto www.muzeul.uaic.ro. 

Ecorșeu de Brâncuși
O colecție deosebit de interesantă, chiar dacă întrucâtva macabră, adăpostește și Institutul de Anatomie al Universității de Medicină și Farmacie. Punctul de rezistență al muzeului, în afara unui tablou de Coquelet Mereau reprezentând o probă practică de anatomie, este ecorșeul realizat de Brâncuși și dăruit de acesta Facultății de Medicină în 1902.

Nu ai în fiecare zi ocazia să studiezi un trup fără piele, cu toți mușchii, nervii și organele interne vizibile, nu? În rest, vitrine întregi de preparate de o calitate excepțională. O jumătate de cap îți dă ocazia să vezi o secțiune prin creier, pe o mână uscată vezi arterele, venele și tendoanele, în altă parte poți admira un ficat gras de parcă ar fi al tău după o seară cu băieții și tot așa. Morbid, dar visul oricărui medic legist. Din păcate, vorbim doar de un muzeu cu numele. În general, colecțiile sunt folosite în scop didactic, pentru ca studenții să poată aprofunda anatomia. Publicul larg are acces doar în momente speciale, cum este Noaptea albă a Muzeelor sau Traseul Memoriei.

Inaccesibilă publicului larg
Universitatea de Științe Agricole are și ea un fel de muzeu, dar încă mai retras și neștiut decât cel al UMF. Înființat în 1974, muzeul adăpostește zeci de profiluri de sol, carote lungi de doi metri, provenind din toate zonele pedoclimatice ale țării. Este o colecție deosebit de frumoasă, dar din nefericire, inaccesibilă publicului larg. Carotele sunt doar material didactic pentru studenții și profesorii USAMV, nu exponate pentru ieșeni. Aceștia pot admira ceva asemănător în corpul B al Universității „Cuza”, în cadrul Facultății de Geografie. Asta, dacă reușesc să păcălească portarul că ar fi studenți.

Două n-au deloc
Nici Universitatea Tehnică și nici Universitatea de Arte nu dispun de muzee, în afară de cazul în care consideri drept exponat tablourile reprezentându-i pe foștii profesori. Faptul e cu atât mai neplăcut, cu cât amândouă ar avea ce arăta. UTI ar putea oricând să amenajeze o expoziție permanentă cu „jucăriile” tehnice făcute de studenți ca anexe ale lucrărilor de licență sau cu brevetele obținute de specialiștii săi de-a lungul anilor. La fel, Universitatea de Arte, ai cărei studenți sunt de multe ori la fel de talentați ca profesorii. Discobolul din apropierea stadionului este un exemplu de lucrare studențească. O tonetă de bilete instalată la intrarea într-una din încăperile Facultății de Fizică ar putea aduce bani frumoși. Noi am plăti cu plăcere 10 lei pentru a sta într-o cameră în care nu se aude niciun sunet, special proiectată pentru asta. Planetariul de la „Al.I. Cuza” este și el mult prea puțin deschis publicului, deși ar reprezenta o atracție. Sunt asigurate doar două prezentări săptămânal, timp de două ore și numai după o procedură birocratică greoaie. Accesul este permis doar grupurilor organizate, ceea ce îl face și mai inaccesibil. Nu mai vorbim de Observatorul astronomic din Copou, care e închis de ani de zile, că ne enervăm. Recent, un elev dintr-o comună gălățeană, elev la Seminar și astronom amator, a descoperit patru stele variabile. E drept, a avut acces la Observatorul astronomic din Galați, reabilitat cu fonduri europene.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *