Iașul nostru și-a pus de multă vreme pe frunte emblema de „capitală culturală a României”. Între noi fie vorba, formula e doar o modalitate mai elegantă de a ne obloji propriul orgoliu, rănit la jumătatea sec. XIX, când am pierdut statutul de capitală de stat. Tot ca să nu ne supere, regele Carol I numea Iașul „a doua mea capitală”. Totuși, regele și urmașii săi pe tron nu s-au rezumat doar la vorbe, ci au pompat bani buni în Iași pentru dotarea sa edilitară. Palatul Universitar, Teatrul Național, Biblioteca Centrală sau Palatul Culturii sunt rezultatul direct al dorinței monarhilor de a face din Iași măcar o capitală secundară incontestabilă. Pe bunăvoința lor s-a construit de altfel și renumele de „capitală culturală”. Poreclă a cărei corespondență cu realitatea e tot mai palidă, din nefericire. După cum vom și vedea.
Lipsă acută de spații
Acum 8 ani, două mari instituții culturale ieșene, Opera și Teatrul Național erau conduse de două firi aprige și orgolioase: Beatrice Rancea și Cristian Hadji-Culea. Cei doi manageri erau genul de săbii care nu încap în aceeași teacă și, ca atare, erau la cuțite. Nu intrăm acum în detaliile conflictului dintre cei doi și nici nu decidem cine avea dreptate, dar fondul era unul banal. Două instituții culturale reprezentative pentru Iașul nostru, ale căror trupe jucau deseori cu casa închisă, erau nevoite să împartă aceeași scenă. Atât Opera, cât și Teatrul Național funcționează în aceeași clădire, cea dăruită Iașului de Carol I. Situație aproape absurdă pentru un oraș de talia Iașului. Adăugați la aceasta situația penibilă a Filarmonicii, a cărei orchestră este nevoită să concerteze la Teatrul Luceafărul, ori în Grădina Botanică. Nu e nimic rău în asta, în principiu. E frumos să vezi o orchestră performând într-un cadru neconvențional, chiar dacă asta impune adaptarea repertoriului și renunțarea la anumiți compozitori și anumite bucăți care pur și simplu trebuie interpretate într-o sală dedicată 100% concertelor. E dureros să știi că acest lucru este cauzat de faptul că nu are sediu, întrucât clădirea în care ar trebui să cânte stă să se dărâme de 20 de ani. În „capitala culturală” a României, în care funcționează o Universitate ce scoate artiști pe bandă rulantă de 163 de ani, două mari instituții, Opera și Filarmonica nu au sedii.
De vreo trei, dacă nu chiar patru campanii electorale locale, această problemă s-a tot aflat pe buzele candidaților, care s-au înghesuit să facă promisiuni care mai de care mai dulci. Și a căror concretizare o tot așteptăm.
Aberant: nu găsim teren
De câțiva ani se tot vorbește că s-ar fi ajuns la un acord cu Ministerul Culturii pentru construirea unui sediu al Operei. Ministerul dă banul, autoritățile locale trebuie să ofere terenul pe care să se construiască, 11.000 mp. Iar aici lucrurile s-au blocat. Primăria s-a gândit la parcul de pe Elena Doamna. Amplasamentul ar fi ideal: ai loc de Operă, spațiu suficient pentru parcare, e zonă centrală, la doi pași de centrul istoric… Doar că acolo sunt mai mulți proprietari, iar municipalitatea nu a făcut nimic pentru a răscumpăra de la aceștia terenul necesar. Altă variantă ar fi fost clădirea abandonată a cinematografului „Republica”, rebotezat „Trianon”. Spațiul disponibil este însă prea mic și nu putem să ne imaginăm unde ar putea fi parcate să spunem, 100 de mașini ale spectatorilor. Nu îți poți aduce nevasta la Operă, în rochie de seară, cu tramvaiul, nu? S-a vorbit și de fosta școală pentru surdo-muți, din imediata apropiere a Teatrului Național, dar nu s-a ajuns la un acord cu proprietarul. Prin urmare, ne-a cam strâns în spate știrea că, anul trecut, Ministerul Culturii a anunțat că are la dispoziție 270 milioane euro pentru reabilitarea de monumente istorice și construirea de clădiri cu destinație culturală. Dacă mâine încep licitațiile, Iașul rămâne pe dinafară, pentru că pur și simplu municipalitatea nu a găsit nici până azi terenul necesar Operei.
Academia de la Cluj
Într-o situație similară Operei ieșene se află Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Înființată în 1919, „Academia” clujeană e de fapt echivalentul Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale din cadrul Universității ieșene de arte. E o simplă facultate, cu școală doctorală, dar denumită pompos „academie”. Dar are statut de instituție de învățământ superior și este singura astfel de instituție din țară care nu are un sediu propriu. Adică aveau unul, dar a fost retrocedat Episcopiei Române Unite cu Roma. Cam la fel cu situația sediului Filarmonicii ieșene, care funcționa în sediul unei foste mănăstiri catolice, retrocedate Episcopiei. Nici la Iași, nici la Cluj, biserica nu a avut nimic împotrivă ca activitatea culturală să continue. Doar că la Cluj s-a stabilit că Academia trebuie să se mute până în 2023. Adică anul ăsta. Altfel, și la Cluj, ca și la noi, s-a vorbit mult și s-a făcut… Mă rog, la noi nu s-a făcut nimic. La ei, s-a făcut ardelenește, adică lent.
Din spital au facut școală
Cu vreo două decenii în urmă, Consiliul Județean Cluj se apucase să construiască în Bucium un spital de urgențe. Nu Buciumul nostru, Buciumul lor, că au și ei o stradă numită așa. Pălăria era prea mare pentru CJ Cluj, așa că lucrările la spital au început, dar au fost abandonate. Între timp, a intrat în discuție proiectul Spitalului Regional de Urgențe, așa că scheletul de beton al proiectului inițial a rămas de izbeliște. Cele două hectare de teren abandonat, cu schelet cu tot, au fost cedate Academiei de Muzică în 2017, tocmai în perspectiva viitoarei evacuări a sediului retrocedat. A fost făcut un proiect de conversie a clădirii începute în spații de învățământ. Nu a fost prea greu, pentru că era vorba în fond de stabilirea unei alte compartimentări a unui paralelipiped din beton. Banii pentru construcția propriu-zisă însă, lipseau.
Un complex în toată regula
Așa că politicienii clujeni au început să facă drum bătut spre București. Or fi mers ei și cu niște pălincă de uns grumaji ministeriali, nu știm, dar le-a ieșit. Spre 2020, au reușit să convingă Compania Națională de Investiții să-și asume construcția. La sfârșitul lui noiembrie 2020, s-a semnat și contractul de lucrări în valoare de 128 milioane lei, bani cu care vor fi reabilitate și extinse trei corpuri de clădire ale spitalului eșuat. Într-unul dintre ele va funcționa sala de spectacole, cu 835 de locuri și Academia propriu-zisă. Iar aceasta, pe lângă rectorate, decanate, săli de curs, bibliotecă, laboratoare, cămin cu 56 de camere, cabinet medical și ce le mai trebuie studenților va cuprinde și o sală de orgă cu 216 locuri și un amfiteatru cu 224 de locuri. Alt corp de clădire va deveni atelier de întreținere pentru clădirea principală, ateliere pentru decoruri și altele asemenea, iar al treilea corp va fi extins și amenajat ca sală de sport.
Va fi gata în câteva luni
Amplasamentul a fost predat constructorilor la începutul lui 2021 și s-a trecut la lucru. Până acum, a fost finalizată toată partea de rezistență și s-au făcut închiderile din BCA. De fapt, s-a ajuns la montarea tâmplăriei, montarea pereților de compartimentare, izolații, instalații electrice și sanitare. Prin toamnă, clujenii ar putea asista la tăierea panglicii. Sau prin primăvara anului viitor, dar nu credem că Biserica Unită va avea ceva împotrivă dacă Academia își amână mutarea încă un an. În timp ce sediul Operei ieșene rămâne cum am stabilit: planșe frumos colorate.