Centenarul vorbelor goale: mult zgomot și mai nimic concret

Calcul la rece

Acum vreo două săptămâni, o știre plecată din București zguduia mapamondul. A, nu, glumeam. N-a zguduit pe nimeni din străinezia, ba nici măcar pe-ai noștri. Șeful Departamentului Centenar, Paul Cotîrleț, a fost demis de ministrul culturii, George Ivașcu. N-ați auzit de asta? N-ați pierdut nimic, de fapt. Pe scurt, noul ministru al culturii l-a chemat la el pe cel care se ocupă de proiectele legate de sărbătorirea împlinirii a 100 de ani de la fondarea României Mari, să vadă ce și cum. Pe parcursul discuției, ministrul s-a prins că directorul respectiv n-avea niciun obiectiv coerent și niciun concept unitar cu privire la centenarul României. Adică era mulțumit că are un locșor călduț, cu leafă mare, din care pleca la 8.00 cu o hârtie la semnat la minister și se întorcea la birou la 15.00, numai bine pentru a se pregăti de plecarea acasă, fără a face propriu-zis nimic. Firesc, Ivașcu l-a dat afară. Cu ocazia asta a aflat și lumea că în martie, în pragul aniversării unirii Basarabiei cu România și în plină campanie a basarabenilor de reunire măcar pe hârtie, la noi nimeni nu știe ce se are în vedere pentru marcarea celei de-a o suta aniversări a țării noastre.

Probabil că făuritorii Marii Uniri se învârt în groapă ca ventilatorul, văzând cum ne batem joc de munca lor, de parcă aniversarea Centenarului ar fi în fiecare an. Bun, dar totuși, cum ne pregătim noi pentru acest eveniment? De fapt, ce se face acum, la această oră, când am intrat în a treia lună de „aniversare”?

Altă aniversare uitată
Ca o scurtă paranteză, tot anul ăsta, prin noiembrie, se împlinesc 140 de ani de când Dobrogea pierdută de Mircea cel Bătrân în 1417 a fost luată înapoi de la turci. Când a văzut cum arată proaspăta provincie, prințul Carol și-a pus mâinile în cap. Constanța era un pârlit de târgușor de nici 10.000 de locuitori, majoritatea musulmanilor fugiseră din Dobrogea, iar cei rămași se dedau la jafuri și crime, rușii nu se dădeau duși, sărăcia era maximă. Și-a pus mâinile în cap, și-a suflecat mânecile și s-a pus la treabă. L-a pus pe Saligny să construiască la Cernavodă cel mai lung pod din Europa pentru a face legătura între Dobrogea și restul țării, a abolit dijma otomană, introducând un sistem mai lejer de taxe, a garantat înapoierea proprietăților celor care voiau să se întoarcă, a dat pământ celor care voiau să se stabilească între Dunăre și Marea Neagră, a transformat Constanța în cel mai important port al țării și tot așa. Noi nici să sărbătorim unirile nu părem să fim în stare.

Ce-au făcut alții
Zilele trecute, președintele Iohannis bătea obrazul Parlamentului că nu a fost în stare nici măcar să adopte o lege a Centenarului, care să stabilească o listă concretă de proiecte. Până acum, activitatea Departamentului Centenar s-a rezumat la schimbarea șefilor. Cotîrleț a fost al treilea, după ieșeanul Daniel Șandru și arădeanul Cristian Videscu. Am mai spus noi la un moment dat, că la centenarul revoluției de la 1789, Franța a emis monede speciale, a organizat o expoziție universală și a construit turnul Eiffel. În Statele Unite, la 200 de ani de la independență, s-au emis monede de argint aflate încă în circulație, s-au organizat parade nautice cu replici ale navelor din 1776 și cu nave moderne, s-a organizat o loterie cu marele premiu constând din 1.776 de dolari săptămânal timp de 20 de ani, s-a trimis o sondă spațială pe Marte și altele la fel. La noi, Centenarul constituirii statului unitar, independent și indivizibil a rămas în grija autorităților locale, pentru că departamentul guvernamental se află încă în reorganizare. Abia ce a fost pus în dezbatere publică un proiect de ordonanță de urgență care modifică modul de finanțare a proiectelor dedicate Centenarului și prin care lista celor 2.048 de proiecte depuse de autoritățile locale până acum este invalidată, urmând să fie reluată, finanțarea lor mergând până în 2020. Deci, autoritățile locale sunt lăsate anul ăsta de capul lor. Ce fac ele, vom vedea în continuare.

Memorialistică
Nu discutăm despre simpozioane, expoziții, filme documentare sau conferințe. Astea se făceau oricum la împlinirea unor cifre rotunde de ani. Ne gândim la proiecte concrete, solide, vizibile, pe care să le putem fotografia și arăta și strănepoților, la a 150-a aniversare a României Mari. Iașul a fost capitala României în primul război mondial, iar Basarabia și Bucovina s-au unit cu țara pe când regele, guvernul și parlamentul se aflau încă aici. Firesc, deci, ca autoritățile noastre locale să vrea să se și țină minte acest lucru. O direcție de acțiune este cea memorialistică, fiind prevăzute reabilitarea monumentului eroilor din primul război mondial de la Eternitatea, aflat într-un dezolant abandon, ca și a mormintelor medicilor ieșeni morți în acea perioadă. Un muzeu al Unirii ar urma să fie amenajat în casa Calimachi, recent cumpărată de municipalitate pe Cuza Vodă.

Reabilitări de clădiri
Se dorește și reabilitarea casei în care a locuit generalul Berthelot, conducătorul misiunii militare franceze din țara noastră, din Copou, dar nu și a clădirilor în care au locuit colegii lui Berthelot, adică membrii misiunii militare franceze. Clădirile, aflate peste drum de casa Berthelot și aparținând acum Spitalului Militar, sunt în stadiu de autodemolare. Va fi reabilitat și fostul cinematograf „Republica”, fost „Trianon”. Nu prea înțelegem ce are acesta din urmă cu Unirea, câtă vreme a fost construit abia în 1928, dar să fie primit. Probabil a fost ales pentru că poartă un nume care îi oftică pe unguri și ne bucură pe noi, cel al tratatului prin care Transilvania a fost atribuită României.

Cadou pentru Cernăuți
În cursul acestui an ar urma să fie instalată definitiv și statuia regelui Ferdinand Întregitorul. Nu se știe încă unde. S-a propus locul fostului monument al ostașului sovietic din fața intrării în Parcul Expoziției, dar deocamdată e doar o propunere. O copie a statuii ar urma să fie făcută cadou primăriei Cernăuți. Un steag național imens urmează să fie instalat pe un catarg de 40 de metri în Podu Roș. De ce acolo, mister. Locul discutat inițial era dealul Galata, lângă Monumentul eroilor și ni s-ar fi părut mai nimerit. Un steag pe un catarg la fel de înalt vrea să ridice și primăria municipiului Tulcea, deci nici măcar nu e vreo idee din cale-afară de originală. Asta e lista de investiții ieșene.

Ce se mai putea face
Din cele 180 de proiecte trecute pe lista Centenarului, doar 9 sunt investiții și nici acestea majore. Ne-ar fi plăcut să vedem pe listă și o reamenajare a fostei Uzini electrice, Uzina cu Teatru de azi. Clădirea a fost reabilitată, dar e înconjurată de gunoaie și elemente de decor teatral, fiind cunoscută doar de ieșenii iubitori de teatru. Aici a concertat Filarmonica înființată de Enescu într-un Iași asediat, în 1917. Niciun proiect nu vizează amenajarea de monumente la Socola sau Aroneanu, ca să numim doar două locuri în care armata română a luptat contra „aliațior” ruși sau la Ciurea, locul celei mai mari catastrofe feroviare din istoria României, petrecut în noaptea de anul nou 1916/1917. Primarul Gheorghe Mârzescu, cel care a ținut viu spiritul combativ al ieșenilor în timpul războiului, nu va beneficia nici măcar de un bust. Prin anii ’20, avea o statuie între hotelurile Select și Continental.

Proiectele din Alba Iulia
Bun, noi, ca noi. Dar alții? Știți cum e, grija pentru capra vecinului sau pentru găina mai grasă a aceluiași individ. Alba Iulia se revendică a fi capitala României Mari. Mă rog, au fost capitala lui Mihai Viteazu timp de câteva luni, tot la Alba Iulia a fost adoptată rezoluția prin care s-a proclamat unirea Transilvaniei cu România, iar aici au fost încoronați ca regi ai României Mari Ferdinand și Maria. Să zicem. La Alba Iulia se discută de construirea unui monument al Marii Uniri, în valoare de 4 milioane de euro. Mă rog, se discută de prin 1990, iar istoricii locali spun că e doar un moft. Catedrala Reîntregirii e un simbol mai adecvat al unirii. Macheta monumentului prezintă patru cruci unite într-o boltă la vârf. Între noi fie vorba, seamănă foarte bine cu simbolul Facebook, mai ales privită oleacă din lateral. Tot la Alba Iulia va fi renovată Sala Unirii, unde s-a dezbătut problema alipirii Transilvaniei la România.

Subțire la Cluj
La Cluj se dorește construirea a trei statui, dedicate cardinalului greco-catolic Iuliu Hossu, episcopului Nicolae Ivan și mitropolitului Bartolomeu Anania. Primii doi s-au aflat printre artizanii unirii Transilvaniei, într-adevăr. În ce-l privește însă pe al treilea, să fim iertați, dar nici măcar nu era născut la vremea aia. A fost, e drept, un cleric iubit de mulți după 1989, dar nu a avut nicio treabă cu Unirea. Mai degrabă i-ar face statuie în 2021, când se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui, dacă tot se vrea asta.

Multe și mărunte
La Brașov se dorește construirea unui monument dedicat Unirii, în comuna Bran, pe DN 73, adică pe unde au trecut trupele române. Nu se știe cum va arăta, dar nimeni nu se complexează din atâta lucru. Probabil va fi tot o cruce, ca la Alba Iulia. Am zice noi că un astfel de monument există deja în Brașov, construit încă din 1939, tot pe DN 73. Nu vrem să fim acuzați însă că am fi cârcotași, așa că nu spunem nimic. În județul Suceava s-au pregătit 135 de proiecte, în valoare totală de peste 28 milioane de euro. În majoritate, e vorba de reabilitări de monumente ale eroilor de prin comune sau de construirea unor astfel de monumente. Va mai fi rebilitată și statui lui Ștefan cel Mare din municipiul reședință de județ și gata cu Centenarul. La Galați se va reface un monument distrus de comuniști, cel dedicat soldaților care au apărat orașul în ianuarie 1918 împotriva „aliaților” ruși puși pe jaf și distrugere. La Ploiești se vrea finalizarea catedralei Sf. Ioan Botezătorul, cu vitralii, capiteluri poleite cu aur și altele asemenea, lucrările fiind estimate la 2 milioane de lei. La București se va amenaja un parc de 1,5 hectare, în Gorj se vor edita niște benzi desenate despre eroii locali, care vor fi împărțite elevilor, iar la Arad se va renova Palatul Unirii.

Și-un pod la Oradea
În general, cam astfel de proiecte au toate autoritățile noastre: reabilitări de monumente, statui, drapele, cruci. Cam puțină originalitate, am zice noi. Oradea are un program ceva mai închegat, cuprinzând 100 de proiecte de investiții, dar nici acest municipiu ardelean nu iese mult din sfera festivismului banal sau a comasării proiectelor municipale sub sigla Centenarului. Nu credem că renovarea unei școli are vreo legătură cu Unirea. Cel mult, ne-am mira că a trebuit să vină această aniversare pentru a se da cu var. Altfel, se va construi o statuie dedicată lui Iuliu Maniu, alta pentru Ionel Brătianu, încă vreo două pentru clerici locali și poate una a regelui Ferdinand. Se va mai inaugura și un „pod al Centenarulu”, peste Crișul Repede. N-are nicio legătură, nici măcar simbolică, cu Unirea. Doar că i se va tăia panglica în acest an. Banal. Ce ne-am fi dorit? Un proiect de țară, în care să ne regăsim cu toții. O nouă unire sau măcar o autostradă. Mai așteptăm oleacă. În fond, nu mai e chiar mult până la al doilea Centenar al Unirii, cel din 2118.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *