Iaşul nu duce lipsă de istorici, aceştia putând fi întâlniţi la tot felul de simpozioane organizate prin târg, dar şi în capul mesei la diverse instituţii muzeale. Aurica Ichim este poate cea mai vizibilă figură din breaslă, obţinând recent un transfer de la directoratul Muzeului Unirii la cel al Muzeului Municipal „Regina Maria”. Un alt istoric important al Iaşului este Sorin Iftimi, acesta fiind o prezenţă mai degrabă discretă în peisajul academic. În schimb, Liviu Brătescu, fost director al Ateneului, lider PNL şi, mai nou, membru în Consiliul de Administraţie al TVR, şi-a căpătat o anumită notorietate din vremea în care a avut-o contracandidată la un colegiu din Roman pe mult mai cunoscuta Elena Udrea. Recent, cele trei personaje de mai sus au fost protagonistele unei istorioare cu tentă anecdotică. Pamflet, evident.
O încăpere a Muzeului Municipal „Regina Maria”. Îmbrăcat în uniforma ofiţerească a lui Alexandru Ioan Cuza, Sorin Iftimi defilează prin faţa Auricăi Ichim care-l priveşte încruntată de pe o sofa acoperită cu o catifea roz.
Aurica Ichim: – Hai, pasul mai săltăreţ! Aşa se bate pasul de marş? O să te faci de râs la Săptămâna Modei Princiare din Liechtenstein!
Sorin Iftimi: – Dar mă strâng un pic pantalonii. Nici cizmele nu sunt prea confortabile. Mai ales pe canicula asta…
Aurica Ichim: – Toată ziua te plângi. Ţi-am mai spus: un istoric adevărat trebuie să trăiască vremurile pe care le studiază, să le poată reconstitui până la ultimul detaliu.
Sorin Iftimi: – Credem că, prin mutarea la Municipal, veţi scăpa de obsesia pentru Cuza.
Aurica Ichim: – Vai, cum poţi spune aşa ceva? Prima dragoste nu se uită niciodată! Cum aş putea să-l abandonez pe Cuza, după ce am stat ani de zile prin casa lui? Începusem să am vedenii. Îl zăream peste tot, îi auzeam clinchetul sabiei în teacă, pasul apăsat al cizmelor sale impecabil lustruite, ah!
Aurica îşi întinde braţele în lături, într-o stare vecină cu leşinul. Iftimi îngenunchează lângă ea şi-i face vânt cu un evantai.
Sorin Iftimi: – Doamna director, e timpul să îl uitaţi pe Cuza! Concentraţi-vă pe Regina Maria.
Aurica Ichim: – Ah, de-ar fi aşa de uşor…
Se ridică brusc de pe canapea, privind în jur.
Aurica Ichim: – Ce bine-ar fi dacă şi tu te-ai ocupa mai mult de muzeul ăsta! Uite, praful e de două degete pe exponate. Înainte de a fi istoric, trebuie să fii bărbat, Sorine. Aşa că ia mătura, o cârpă, o găleată cu apă şi fă oleacă de curăţenie prin casă.
Mai târziu, pe seară. În subsolul unei cârciumi de la periferie, Iftimi stă tăcut la o masă şi bea dintr-o halbă de bere. De el se apropie Liviu Brătescu, cu o mină deprimată.
Liviu Brătescu: – Salut, Sorine, am şi eu un loc lângă tine? Tare aş vrea să vorbesc cu cineva, eventual să şi sorb o bere.
Iftimi îi face semn să se aşeze la masă. Chelnerul aduce încă două halbe. Cei doi le beau cu poftă.
Liviu Brătescu: – Bună bere! Ce e, Timişoreana din 1718? A fost un an bun pentru malţ.
Sorin Iftimi: – Poate chiar mai bun decât 1717!
Liviu Brătescu: – Ia să vedem ce zic izvoarele istorice!
Mai trag o duşcă.
Sorin Iftimi: – Ce vânt te aduce în acest loc al timpului pierdut?
Liviu Brătescu: – Amărăciunile vieţii… uite, dacă m-ai putea ajuta, ţi-aş rămâne dator.
Sorin Iftimi: – Sigur, despre ce este vorba?
Liviu Brătescu: – Tu eşti specialist în heraldică, parcă aşa te ştiu. Ei bine, vreau să mă pun bine un pic cu şeful de la partid. Să vadă şi el, dar şi băieţii din conducere, că sunt şi eu istoric adevărat. Mă gândeam să-i concep un blazon lui Bodea. Mă poţi ajuta?
Sorin Iftimi: – Depinde… ai nişte idei în acest sens?
Liviu Brătescu: – De exemplu, mă gândeam să-i facem o stemă care să fie compusă din două motociclete ridicate pe roţile din spate, ştii, ca nişte cai pe două picioare, iar între ele să fie un avion sau poate o şapcă de pilot. Ştii, încă mai are fantezii cu aeroportul…
Sorin Iftimi: – Hmm, e cam modernă imaginea. Poate că ar fi mai interesante nişte însemne ceva mai vintage, de pe vremea cavalerilor. De pildă, două săgeţi liberale cum străpung o ţintă din aia, ca la Darts.
Liviu Brătescu: – Păi ce, Darts e o chestie medievală?
Sorin Iftimi: – Mda, e posibil să nu mă pot concentra. Sunt la a patra bere, trebuie să mă înţelegi. Dar mă gândesc în noaptea asta şi te servesc.
Liviu Brătescu: – Apropo de servire, încă una?
Sorin Iftimi: – Încă una!
A doua zi, pe la prânz. Iftimi, în salopetă, dă cu var pe un perete al muzeului. Fluieră un vechi cântec de luptă teuton. Toropită pe un fotoliu capitonat, Aurica îl priveşte plictisită. Se aude clinchetul unui clopoţel.
Aurica Ichim: – Ia vezi, Sorine, poate avem un vizitator.
Iftimi iese pe hol, acolo unde îl aşteaptă nerăbdător Brătescu.
Liviu Brătescu: – Ei, cum e, te-ai mai gândit?
Sorin Iftimi: – Ssst, vorbeşte mai încet, e regina acasă. Da, am o idee…
Liviu Brătescu: – Spune-o odată, nu mă mai ţine în prag!
Sorin Iftimi: – O cască de motociclist şi o pălărie viu colorată, iar în mijloc un papagal.
Liviu Brătescu: – Ce-i asta?
Sorin Iftimi: – Marius Bodea, Iulia Scântei şi, în mijloc, Costel Alexe. Am zis să-ţi fac trei în unu, ca la ofertă!