Turneul Naţional „Unire prin Cultură”, cel mai mare proiect de până acum al Ateneului ieşean, a reuşit să fie un imens succes, reflectat şi în încasările record. Trupa instituţiei culturale din Tătăraşi a străbătut 26 de localităţi din 14 judeţe, susţinând zeci de reprezentaţii. Circuitul artistic a inclus oraşe relativ ocolite de fenomenul cultural, de la Slobozia la Călăraşi sau de la Giurgiu la Mizil. Un popas interesant a fost făcut în celebrul Teleorman, actorii Ateneului jucând la Alexandria în faţa unei audienţe mamut de 2.000 de spectatori. Mai multe despre peripeţiile acestei expediţii culturale am aflat din jurnalul de drum al directorului Andrei Apreotesei.
- Vine o vreme când simţi nevoia să-ţi iei lumea-n cap şi să pleci oriunde vei vedea cu ochii. Starea asta m-a apucat şi pe mine chiar acum, când Ateneul face o sută de ani de existenţă. Aşa că mi-am luat trupa de actori sub aripă, am urcat-o în trei autobuze şi am pornit în lumea largă, respectiv niscaiva judeţe vitregite de actul artistic de calitate. Am scoborât spre sud, trecând mai întâi printr-o zonă de o rară bogăţie culturală, Focşani, de pildă, unde cultura viţei de vie n-are rival în plan artistic. Acolo, am fost primiţi cu braţele şi cepurile deschise. Pe la Brăila şi Galaţi am trecut repejor, pentru că acolo nu e prea bine să te dai în spectacol, mai ales noaptea. La Constanţa am văzut oleacă de mare, doar cât să-mi alimentez inspiraţia de Ovidiu exilat la Pontul Euxin. La Cernavodă, jocul actorilor a fost electrizant, poate şi din datorită centralei atomice din apropiere. Lucrurile începuseră să meargă ca unse cu nămol de Mangalia, unde am adăstat preţ de câteva ore. Normal, ţinta mea era Alexandria, oraşul pe care voiam să-l cuceresc cu orice preţ. Şi am reuşit, adunând 2.000 de teleormăneni la reprezentaţiile Ateneului. M-am simţit ca suceveanul ăla care a făcut primul metru de autostradă. Apoi, ne-am urcat spre nord, spre marea mea pasiune, sălaşurile regale: Curtea de Argeş şi Sinaia. Am susţinut o minunăţie de spectacol la Casinoul din Sinaia. În pauza reprezentanţiei, am ieşit oleacă să adulmec parfumul Castelului Peleş. Ce mai, nici pe Broadway nu aş fi putut trăi această senzaţie a triumfului! M-am întors la Iaşi în plină glorie. Mă gândesc care va fi următoarea noastră acţiune de anvergură. O comedie cu Papa? O parodie cu alegerile europarlamentare? Un reprezentaţie de pantomimă la Palatul Cotroceni, cu Iohannis în rolul principal? Să aşteptăm, totuşi, rezultatul alegerilor.
Apreotesei (pamflet): E foarte greu să joci la fostul Casino din Sinaia. Noroc că am avut trei aşi în mânecă, „Take, Ianke şi Cadîr”
