Analiză: ajutoarele sociale, mai mult mit decât adevăr

Calcul la rece

Relativ recent, o televiziune centrală a lansat o campanie intitulată „România degeaba”, dedicată banilor cheltuiți de stat în contul ajutoarelor sociale. Știți ideea, pentru că a tot fost tratată, într-o formă sau alta, în presă: mii de oameni stau ciotcă prin crâșme zi de vară până-n seară, fără să facă nimic și trăiesc, bine mersi, pe banii statului. Adică ai noștri, ai celor care muncim de la o leafă la alta și bem o bere doar de sărbători. E genul de material de presă ușor de făcut și cu impact maxim. Cum să nu te enervezi când îți apare pe ecran o gură știrbă a unui bărbat care-ți râde în față, cu sticla-n mână, când e întrebat de muncă? Ați văzut și dumneavoastră, am văzut și noi astfel de specimente. Dar, stând strâmb și judecând drept, la rece, cum s-ar zice, chiar așa să fie? Asta vom încerca să vedem împreună în continuare.

Săraci mulți, fonduri puține
Statisticile spun că noi și bulgarii suntem cei mai săraci din Uniunea Europeană. În România, 37% din populație se confruntă cu riscul sărăciei, adică nu are după ce bea apă sau ceva de genul ăsta. În Bulgaria, procentul e de 42%, dar asta ne interesează mai puțin. Au și alții faliții lor. În Finlanda, Franța, Danemarca, Austria sau Suedia, procentul săracilor variază între 15 și 18%. Cel mai bine stau, surprinzător, cehii, unde procentul săracilor este de doar 8% din populație. Iar cum combaterea sărăciei și îmbunătățirea vieții în general reprezintă obiective ale oricărui stat, toată lumea alocă bani pentru protecția socială. Finlandezii și francezii alocă un sfert din PIB sau chiar mai mult. Suedezii, austriecii sau danezii, că tot i-am pomenit, alocă și ei între 20 și 24% din PIB. Noi, doar ceva mai mult de 14%, mai puțin chiar decât cehii. Altfel spus, cheltuim mai puțin pentru protecția socială deși avem de peste patru ori mai mulți săraci ca ei. Față de media europeană, România cheltuie pentru protecția socială de 7 ori mai puțin. Pe scurt, avem mult mai mulți săraci decât media europeană, dar cheltuim mult mai puțin pentru ei. Deci, orice se poate spune despre noi, afară de faptul că am fi un popor de asistați social și pomanagii.

Clarificări importante
De fapt, ajutoarele care se dau la noi sunt atât de insignifiante, încât banii respectivi n-ar ajunge pentru a face mare lucru. S-a mai spus că dacă n-am da ajutoare, ar ajunge banii pentru autostrăzi, dar asta e o prostie. Știm, 14,6% cât sunt cheltuielile sociale dintr-un PIB de vreo 900 de miliarde lei pare mult. Doar că grosul se duce pentru sănătate, pensii, șomaj sau alocații pentru copii. Conform definiției europene, și astea sunt tot cheltuieli sociale. La capitolul „excluziune socială”, adică venitul minim garantat și altele asemenea, sunt trecute doar 1,2% din cheltuielile sociale. Adică 1,2% din 14,6%. Adică în jur de 0,2% din PIB. Pentru tot ce înseamnă ajutoare propriu-zise, anul trecut s-au cheltuit în România 710 milioane de lei. Cam 7-8 km de autostradă, dacă e să folosim acest indicator. Apoi, cheltuielile sociale în sine se autosusțin. Contribuțiile obligatorii ale salariaților și firmelor pentru șomaj, pensie și sănătate s-au ridicat anul trecut la 106,3 miliarde lei. Toate cheltuielile sociale, de la ajutoare până la sistemul sanitar, s-au ridicat la 103,9 miliarde lei. Pe scurt, săracii și chiulangiii României nu fură de la gura nimănui. Da, fără banii dați săracilor, am avea poate un sistem sanitar ceva mai bun, dar asta e deja altă discuție și nu avem loc aici pentru ea.

8.622 de vmg-iști
Dar, care este situația la Iași? În primul rând, e de spus că „pomenile” nu s-au înmulțit față de alte timpuri. De exemplu, în 1993, în județ funcționau șase cantine sociale. În 2002, erau 9. Numărul maxim de „abonați” la aceste cantine s-a ridicat la 2.938, în 2001. Atunci a fost vârful. Azi, mai există o singură cantină socială, aia de pe strada Sf. Andrei. Dă de mâncare la 300 de oameni. Mai există și două cantine sociale private, cu un total de 160 de beneficiari. Total, 460 de beneficiari, față de aproape 3.000, adică de aproape 7 ori mai puțini. În tot județul sunt înregistrați 8.622 de beneficiari de venit minim garantat. Numărul este cam cu peste o treime mai mare decât acum 6 ani, dar în medie, cam la 20 de ieșeni, unul primește venit minim garantat. Adică 5%. Hotărâți dumneavoastră dacă susținerea a 5% dintre ieșeni înseamnă mult sau puțin.

Își revin puțini
Marea problemă cu sistemul nostru social este că el pur și simplu nu funcționează. Adică, o fi funcționând el, dar nu se vede. Ca medie europeană, din 100 de săraci, 34 își revin financiar după ce primesc ajutoarele. Nu că se scaldă în bani, nu că își cumpără vilă cu piscină, dar încep să aibă și alte preocupări în afara hranei de a doua zi. De exemplu, ajung să aibă destui bani pentru a-și trimite copilul la școala din sat. În România, acest procent este de doar 13,3%. Doar un român din opt reușește să găsească o cale de a scăpa din ghearele sărăciei. Firesc, câtă vreme majoritatea săracilor trăiesc la sat, iar acolo nu prea ai ce loc de muncă să-ți găsești, afară de zilier la prășit păpușoiul. Asta, dacă vrei să-ți trimiți copilul la școală, că altminteri, sunt bune și ajutoarele. În România, nimeni nu moare de foame. Dar nici nu trăiește.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *