Alexandru Muraru, extenuat de vizitele electorale din județ. Condamnând cu fermitate protocolul comunist cu pâine și sare

Politică la patru ace

Fără îndoială, Alexandru Muraru, președintele organizației județene PNL Iași, este un om politic foarte ocupat. Ba la București, la Cameră, ba la Coarnele Caprei, printre alegători, ba la Washington, în vizită la frate-său, ambasadorul. Despre toate aceste drumuri întortocheate am aflat mai multe frunzărind câteva pagini din jurnalul său personal. (pamflet)

– Pe bune dacă n-am căpiat cu turneele astea electorale făcute prin colbul drumurilor din județ! O puzderie de zile ale comunelor se organizează în fiecare vară, iar vara asta parcă au fost și mai dese. Băieții din partid, primarii din județ, mă invită la fiecare ocazie care li se pare lor demnă de a-mi umple costumul de praf. Dar ei au impresia că eu chiar pot să mă afișez la coada vacii cu outfitul cumpărat cu bani grei din Washington? Coada vacii, coarnele caprei, nu contează! Și mă disperă ăștia cu momentele lor folclorice, a trebuit să ascult o grămadă de fii și fiice ale comunei interpretând hituri din bătrâni. Ahh, unde ești tu Washington, cu Potomacul tău cu tot? Păi se compară un grătar de la Scobinți cu un barbeque suculent la reședința ambasadei noastre din State? Acolo îți cântă jazz, aici un acordeonist și un țambalagiu se cred Depeche Mode. Plus că a trebuit să fac turneul ăsta în plină vară toridă. Era atât de zăpușeală, încât dacă beam o bere, în cinci minute deja vorbeam limbi străine. Mi s-a întâmplat și în America, mi-au zis invitații la o recepție că după două whiskyuri aveam accent texan. Și doar i-am propus lui frate-meu să-i țin locul, pe șest, măcar vreo două săptămâni. Oricum suntem identici, nu se prinde nimeni. El vine aici, la Iași, eu mă duc în locul lui, la Washington. Și mă mai odihnesc și eu, că am numai praf și pulbere de Țibănești. Abia aștept să ies la un golf cu vreun senator din Virginia sau California. Iarbă, aer curat, mașinuță, băieții de la Secret Service. Da, ia să-i propun lui Andrei treaba asta, sigur îi e dor de un caș, de o stână, de o țuică la birtul din Budăi!

Muraru (foto stânga, pamflet): Ce e cu acest obicei de tristă amintire comunistă? Suntem pe vremea lui Ceaușescu, să ne întâmpinați cu pâine și sare? Chiar nu s-a găsit careva din satul ăsta să tragă o fugă la Subway sau McDonald’s pentru un BigMac sau Spicy Guacamole?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *