O știre ne-a atras atenția. În iunie, Unitatea noastră de Combatere a Căderilor de Grindină a lansat un număr record de rachete: 717. E drept, luna iunie a fost o lună în care au fost emise multe coduri portocalii și roșii de furtuni, iar județul nostru nu a fost ocolit. Totuși, spre deosebire de alți ani, n-am văzut multe știri despre pagube produse de grindină, deci sistemul își cam face treaba. Partea proastă cu sistemul antigrindină e că seamănă cu un vaccin. Când funcționează, nici nu se observă. Și așa ajungi să te întrebi la o ce o mai fi bun. Chiar, la urma urmei, mai poate fi bun la ceva?
1 milion euro lansatorul
Proiectul de protejare a culturilor agricole împotriva grindinei a debutat prin 2001, cu un lung șir de vorbe. Abia în 2008 s-a ajuns să fie montate cinci lansatoare, în zona de vest și centrală a județului, adică acolo unde sunt concentrate viile, respectiv livezile noastre. Sunt culturile la care grindina provoacă cele mai ridicate pierderi, financiar vorbind. Proiectul inițial prevedea instalarea a 16 puncte de lansare. Prețul mare al unui lansator, cam de un milion de euro, a reprezentat principala piedică în extinderea sistemului. Totuși, el este rentabil, pentru că rachetele sunt lansate în baza unor contracte ferme încheiate cu producătorii agricoli. Nu face nimeni muncă voluntară.
12 puncte funcționale
De asta s-a și insistat, în anii trecuți, pentru amenajarea unor noi puncte de lansare. Nu prea avem obiceiul să lăudăm pe cineva, dar trebuie să spunem totuși că fostul ministru Petre Daea, agronom vechi, a avut principalul merit pentru faptul că proiectul a fost repornit. Azi avem 12 puncte de lansare funcționale, care protejează și zone din nordul județului Vaslui. Zona podgoriilor Averești și Huși, mai exact. Daea vorbea chiar că se vor mai monta încă 6 lansatoare. A plecat el, iar proiectul a fost lăsat baltă din nou.
O treime din suprafață
Oficial, cele 12 puncte de lansare protejează o suprafață de 350.000 ha de terenuri agricole. Asta însă doar în teorie și în condiții optime. De fapt, protejate strict sunt sub 150.000 ha, dar și așa, e vorba de peste o treime din suprafața arabilă a județului nostru.
Producția locală a rachetelor
În afara banilor necesari pentru lansatoarele de rachete și de lenea unora din Ministerul Agriculturii, o piedică în extinderea sistemului este și faptul că rachetele necesare sunt importate. Nu sunt chiar scumpe, dar pot apărea oricând sincope în aprovizionare. Vrei, nu vrei, faci economie la muniție. Lucrurile s-ar putea schimba însă, pentru că autoritatea care administrează sistemul național antigrindină intenționează să bage rachetele în producție în România. La Electromecanica Ploiești. Societatea este specializată în rachete aer-sol, rachete anti-tanc, muniție reactivă, ținte aeriene și alte jucării militare, dar la urma urmei, tot de rachete vorbim, nu? În loc de TNT o încarci cu iodură de argint și gata.
Cum funcționează
Pe lângă faptul că ar mai da o pâine de mâncat unor muncitori români, fabricarea pe plan local a rachetelor antigrindină ar permite nu doar extinderea teritorială a sistemului, ci și în timp. La ora actuală, sistemul funcționează doar cinci luni pe an: 15 mai – 15 octombrie. Adică atât cât există riscul grindinii. Dar însămânțarea norilor cu ioni de argint are ca efect nu distrugerea boabelor de grindină deja formate, cărora nu ai ce să le faci nici dacă tragi în ele cu antiaeriana. Efectul este de fapt condensarea vaporilor de apă și provocarea ploii. Experimental, s-a obținut deja, în Bărăgan, creșterea nivelului precipitațiilor de 100 de ori, de la 0,1 litri/mp, la 10 litri/mp. Nu cu rachete, ci cu un avion care a împrăștiat iodura de argint, dar ideea este aceeași.
Soluții simple
Or, Moldova noastră suferă de un fenomen de secetă cronică. Anual, avem cam 400-500 mm de precipitații, în timp ce optimul mediu este de măcar 700 mm. Firește, depinde și de cultură, unele plante fiind mai bine adaptate la secetă, dar nu poți cultiva în sec. XXI doar ce-ți permite vremea. Poți suplini deficitul de precipitații cu irigații, dar acestea nu sunt accesibile, în cazul Iașului, decât în lunca Prutului și eventual, în cea a Siretului. Așa numitul „culoar al secetei”, care cuprinde comunele de pe linia Plugari – Vlădeni – Movileni – Popricani – Ciurea, până în Vaslui suferă de secetă cronică, dar și de lipsa accesului la suficientă apă curgătoare pentru a susține un sistem de irigații. Rachetele antigrindină ar putea funcționa și ca rachete antisecetă. În plus, folosirea lor ar permite controlul precipitațiilor pe durata întregului an, nu doar vara. Pui grâu în toamnă și ai nevoie de zăpadă pentru a fi ferit de ger? Lansezi câteva rachete și provoci ninsoarea în februarie, care este cea mai secetoasă, dar și cea mai friguroasă lună a anului. Problemele complicate au de regulă soluții simple.