Toamna se numără festivalurile la Iaşi. După recent încheiata ediţie inaugurală a Festivalului Străzii Lăpuşneanu, în perioada 2 – 6 octombrie îi va veni rândul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere să capteze atenţia publicului amator de cultură. A şaptea ediţie a FILIT anunţă, ca de obicei, invitaţi de marcă din zona de top a literaturii româneşti şi universale. Cu puţin timp înainte de începerea festivalului, cei trei creatori ai FILIT, scriitorii Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu şi Dan Lungu au trecut prin câteva întâmplări neobişnuite.
Biroul directorial de la Muzeul Literaturii Române. În spatele unei mese modeste, Lucian Teodorovici citeşte preocupat un ziar. De partea cealaltă a mesei, aşezat pe un fotoliu, Florin Lăzărescu dezleagă cuvinte încrucişate.
Florin Lăzărescu: – Luciane, ia fii atent aici: cică scriitor de succes, autor al mai multor romane de senzaţie în literatura românească. Se termină în Escu.
Lucian Teodorovici: – Ei, na, parcă nu ştim cu toţii cine e. Cărtărescu!
Florin Lăzărescu: – Băi, un compliment nu mi-ai face şi mie. Ce dacă ziceai Lăzărescu? Dacă nici în tine nu am suportul necesar liniştii creatoare, atunci de la cine să aştept aprecieri?
Lucian Teodorovici: – Hai, nu te mai alinta. Mai bine sună-l din nou pe Dan Lungu, văd că întârzie la şedinţa comitetului de organizare a FILIT.
Lăzărescu formează numărul lui Lungu.
Florin Lăzărescu: – Nu răspunde. Ţi-am mai spus, de când e senator, nu mai are treabă cu noi, scriitoraşii ăştia de provincie.
Lucian Teodorovici: – Da, s-a cam schimbat. L-a înrăit şi politica, dar şi muierea aia, Cosette. Şi ce băiat bun era, ce romane faine scria!
Florin Lăzărescu: – Eh, nu prea poţi să te mai afişezi pe culoarele Parlamentului cu titluri precum „Sunt o babă comunistă!” sau „Raiul găinilor”. Mă şi mir că n-a scos vreo carte de genul „Fără penali în bibliotecile patriei!”
Lucian Teodorovici: – Nu-i timpul pierdut. Ideea e că se apropie ediţia a şaptea a festivalului, iar noi n-am reuşit să ne strângem cu toţii la o discuţie serioasă. Oare ar fi trebuit să-i dăm vreo indemnizaţie de şedinţă, ceva de genul ăsta?
Florin Lăzărescu: – Să nu fim atât de cârcotaşi. Probabil că nu poate răspunde fiind implicat în vreo acţiune de-a lui prin mediul rural. Ştii că are proiectul ăla cu bibliotecile de la ţară. E greu să mergi cu sacul de cărţi prin colbul drumului.
Lucian Teodorovici: – Era să spun: nu mai bine stătea el aici, director la Muzeul Literaturii? Am uitat că i-am luat locul, haha!
Lăzărescu îşi aprinde o ţigară. Împrăştie fumul privind visător pe fereastra biroului.
Florin Lăzărescu: – Luciane, e bun şi festivalul ăsta, dar ce ar fi să-i facem şi o secţiune de scenaristică? Doar ştii că sunt şi scenarist. De altfel, la fel ca tine. Ei, ce zici? Parcă m-am cam săturat să tot vorbim de literatură de şapte ani încoace.
Lucian Teodorovici: – N-ar fi rău, am putea face lipeala cu cei de la Serile Filmului Românesc.
Florin Lăzărescu: – Ei, românesc! Ceva internaţional, să prind şi eu vreo bursă de creaţie pe la Hollywood, Cannes, locuri din astea binecuvântate.
Uşa se deschide brusc şi în încăpere intră Dan Lungu, obosit şi transpirat, cărând un sac de cărţi după el.
Lucian Teodorovici: – Unde umbli, domnule? Te căutăm pe telefon de vreo două ore.
Dan Lungu: – Lasă-mă să-mi trag sufletul! Eventual, dă-mi şi un pahar cu apă, da’ rece să fie, că am gâtlejul plin de praf.
Lungu bea cu sete paharul întins de Teodorovici.
Dan Lungu: – Aşa-i mai bine. Băi, nu v-aş dori să faceţi apostolatul cultural la care m-am înhămat eu.
Florin Lăzărescu: – Dar de unde vii aşa ruinat?
Dan Lungu: – Am fost la Gropniţa. Le-am donat ălora vreo 600 de cărţi. Cum am intrat pe poarta satului, am întrebat unde e biblioteca. Normal, am fost îndrumat spre birtul sătesc.
Lucian Teodorovici: – Farmecul discret al satului românesc, ce vrei!
Dan Lungu: – Până la urmă, m-am descurcat. După vreo trei beri şi o sticlă de frăguţă, am ajuns la adevărata bibliotecă, unde, în sfârşit, am deşertat sacul cu cărţi, precum un Moş Crăciun intelectual. Dar voi, ce faceţi?
Lucian Teodorovici: – Ce să facem, oleacă de brainstorming organizatoric pentru festival.
Dan Lungu: – Foarte bine! Am o idee în sensul ăsta. Hai să facem o ediţie FILIT la ţară, o variantă itinerantă. Prima localitate să fie Gropniţa, că tot vin de acolo. Invitaţi speciali găsim, slavă Domnului, am lăsat la bodegă numeroşi admiratori ai literaturii de calitate.
Florin Lăzărescu: – Interesant. Dacă vrei, vin cu tine să punem bazele unui FILIT rural.
Lucian Teodorovici: – N-am nimic împotrivă. Trebuie să culturalizăm şi satele strămoşeşti. Plecaţi mâine şi daţi-mi de veste!
A doua zi, după amiază. Teodorovici, în birou. Îi sună telefonul. E Lăzărescu.
Florin Lăzărescu: – Salut, Luciane! Aici, totul e bine. Deja am găsit nişte scriitori bunicei prin Gropniţa. În schimb, e mai nasol pe partea de traducere a FILIT – ului rural. După o lectură publică la birt, nu se mai înţelege scriitor cu cititor şi invers. Poate doar Irina Margareta Nistor să le priceapă dialectul! De aia zic: hai să facem şi o secţiune de film, că avem marfă mai ceva ca-n Las Fierbinţi!
Lungu (foto centru, pamflet): De când sunt în Parlament, compun doar amendamente, interpelări, declaraţii. Dar nu mă plâng. Pentru câteva minute de citit la pereţi, onorariul e rezonabil