În acest an, vestitorii curăţeniei de primăvară din Iaşi sunt cei mai foiţi directori ai societăţilor subordonate municipalităţii, Cătălin Neculau (Salubris), Laurenţiu Ivan (Servicii Publice) şi Marius Ionescu (Citadin). Cel puţin unul dintre ei, Cătălin Neculau, întâmpină primăvara în condiţii confortabile, Salubrisul fiind echipat recent cu utilaje noi, numai bune de scos la stradă. Laurenţiu Ivan e pregătit şi el, cu florile dospite în serele din dotare, în timp ce Marius Ionescu prepară compoziţia asfaltică pentru tradiţionalele plombe de sezon. Zilele trecute, cei trei şefi au fost personajele unei istorii cu nuanţe comice. Un pamflet.
Sala de aşteptare a Aeroportului Internaţional din Iaşi. Pe unul din scaune, Cătălin Neculau completează un rebus, privindu-şi din când în când ceasul de mână, o marcă interesantă, cu orarul şi arătătorul întruchipate de două mături. După un timp, îşi face apariţia Laurenţiu Ivan, cu un buchet mare de flori în mână.
Cătălin Neculau: – Vai, dar nu trebuia să te deranjezi, Laurenţiu. Suntem colegi, dar nici chiar aşa!
Laurenţiu Ivan: – Asta-i culmea, doar nu-ţi închipui că sunt pentru tine! Sunt mostre aduse direct de la cursurile de specializare pe care le-am făcut la Paris. Am aici câteva azalee extrase din Jardins de Luxembourg, câteva lalele din Place Pigalle, diverse alte sortimente culese de pe Champs Elysee.
Cătălin Neculau: – Sper că ai adus şi ce te-am rugat eu!
Laurenţiu Ivan: – Da, stai linişti, în valiză am trei veste galbene. Le-am personalizat pe toate, pentru Salubris, Servicii Publice şi Citadin. Am scris pe fiecare Master Chef şi numele nostru.
Cătălin Neculau: – Prea bine, bravo! Uite, cât îl aşteptăm şi pe Marius, povesteşti-mi cum a mers la schimbul de experienţă de la Paris.
Laurenţiu Ivan: – Parcă ce poţi afla în două săptămâni petrecute în Oraşul Luminilor! Mai nimic. Au şi ei iarbă, flori, copaci. Bine, hai să zic că, la amenajări peisagistice, sunt oleacă mai avansaţi ca noi. În sensul că, dacă te duci pe la Versailles, gardurile vii chiar par vii, înţelegi? Măi, şi toate florile lor au un parfum aparte, zici că-s date cu Chanel 5.
Cătălin Neculau: – Ai naibii franţuji! Decadenţă şi nimic mai mult. Dar cu gunoaiele cum stau?
Laurenţiu Ivan: – Păi, nu prea stau. Adică curăţă tot. E şi normal, când ai o sută de mii de veste galbene pe stradă, apoi ăia lasă lună în urma lor. Plus că mai vine şi jandarmeria şi spală străzile cu tunurile de apă. Mna, oamenii sunt profesionişti.
Neculau se uită la ceas. Dinspre poarta de debarcare apare Marius Ionescu, încărcat cu bagaje.
Cătălin Neculau: – Oho, iată-l şi pe Marius! Ce faci, dom’le, a avut întârziere avionul?
Marius Ionescu: – Lasă-mă, că-s un pachet de nervi. Dacă o mai freca două ore, riscam să mi se închege mixtura asfaltică pe care am prelevat-o de pe pista circuitului de la Silverstone.
Cătălin Neculau: – Uau, ai adus asfalt de pe cel mai tare circuit de formula unu?
Marius Ionescu: – Marfă englezească, tată! Bine, din câte am auzi, ăl mai tare e cel din Monte Carlo, dar m-am încadrat şi eu în buget. Oricum, e bun şi ăsta. Pentru transplantul pe care vreau să-l fac pe drumul spre Dancu, e super.
Cătălin Neculau: – Da, corect. Acum, dacă tot ne-am adunat toţi, hai să mergem undeva să discutăm pe îndelete despre campania de primăvară.
După un timp. Cei trei sunt aşezaţi într-un separeu discret al unei cafenele.
Cătălin Neculau: – Stimaţi colegi, după cum lesne aţi văzut, primăvara ne dă târcoale şi e cam agresivă. Trebuie să scoatem artileria grea, nu mai e timp de pierdut. După succesul operaţiunii 10.000 de lopeţi de astă iarnă, am pregătit o nouă ofensivă, numită Contraatacul celor 5.000 de greble!
Laurenţiu Ivan: – Foarte tare! Dar… ce să facem cu ele?
Cătălin Neculau: – Nu noi! Noi suntem directori. Lasă, la câţi pensionari freacă menta printre blocuri, s-or găsi câţiva să dea cu o greblă pe pământul ce renaşte la viaţă.
Marius Ionescu: – Stai, dom’le, păi noi venim cu tehnologie şi know how de la Londra şi Paris, şi tu ne spui de greble?
Cătălin Neculau: – Hopaa, te pomeneşti că te-ai născut pe pavajul din Oxford Street sau te-ai dat cu tricicleta prin Hyde Park! Grebla e sfântă, e chintesenţa hărniciei româneşti!
Soneria telefonului îi curmă elanul lui Neculau. Acesta răspunde, scoate două – trei vorbe monosilabice, apoi îl închide nervos.
Cătălin Neculau: – Asta e tare! Avem o urgenţă pe şoseaua Aurel Vlaicu, aia spre Dancu. Hai, repede!
După câteva minute, cei trei privesc o buruiană crescută dintr-o groapă pe şosea.
Cătălin Neculau: – Ei, acum să vă văd, domnilor. Cine se ocupă de această belea?
Laurenţiu Ivan: – Nu e de competenţa mea, groapa e a Citadinului.
Marius Ionescu: – Mda, mersi, dar văd că e un boschet aici, prin urmare e treaba ta, de la spaţii verzi.
Laurenţiu Ivan: – Sau poate e şi problema lui Cătălin, pentru că văd lângă acest arbust câteva chiştoace ce trebuie musai colectate selectiv!
Neculau se uită la cei doi, se scarpină după ureche, apoi îşi suflecă mânecile la cămaşă.
Cătălin Neculau: – Bine, măi, europenilor! Tot pe mine să cadă greul. Laurenţiu, plantează în groapă azaleele alea cu parfum de Chanel. Marius, toarnă apoi un strat de asfalt din ăla bun, pentru Ferrari. Şi uite-aşa, vom avea şi noi primul metru de şosea de nivel occidental! Păi ce, numai ăla din Suceava să fie vedetă?
Neculau (foto sus, pamflet): Dom’le, de când am lansat aplicaţia aia online pentru Salubris, mă bântuie o întrebare de profesionist. Bun, ştergi o chestie din calculator, se duce în recycle bin. Dar recycle bin – ul ăla, când îl goleşti, unde se duce gunoiul din el? Vedeţi cât de fascinantă e salubrizarea? E o zonă crepusculară, pe bune!