Un medic hotărât să-i pună pe picioare pe politehniști. Andreea Perju, mama răniților din Copou

Satiră cu ștaif

După terminarea stării de urgență, bate vânt de relaxare și pe stadionul Emil Alexandrescu. Componenții echipei CSM Poli Iași au revenit în Copou, efectuând deja testările pentru coronavirus și vizitele medicale. Apoi, întreaga trupă a început acomodarea cu gazonul de pe care a lipsit mai bine de două luni. Ciprian Paraschiv a venit cu vești bune, Andrei Cristea și căpitanul Cosmin Frăsinescu semnând contracte pentru încă un an de joc sub culorile alb – albastru. Dar cea mai tare lovitură de imagine o reprezintă cooptarea în club a frumoasei Andreea Perju, noul medic al echipei. Mai multe despre această schimbare am aflat direct din jurnalul său personal. (pamflet)

  • Încă mă simt agitată după startul acestei colaborări cu cei de la Poli Iași. Pentru mine, care n-am practicat niciodată vreun sport, va fi ciudat să mă apuc acum de masat gambe și coapse la tinerii aceștia vânjoși și elastici. Cert este că trebuie să-mi folosesc toate atuurile profesionale. Problema e că eu sunt specializată în medicină de familie, așa că nu știu cum să joc această carte. Aș putea spune că o familie atât de mare precum clubul din Copou avea nevoie, nu-i așa, de un medic de familie! Cam subțire argumentul, dar asta e, în medicină se dau diagnostice grele având scuze și mai prăpădite. Deocamdată, în prima zi de muncă, am inspectat împrejurimile arenei sportive, dar și interiorul ei. Prima vizită am făcut-o în vestiar. Câțiva dintre ei m-au recunoscut și m-au rugat să le ascult plămânii. Neavând stetoscopul la mine, mi-am folosit direct urechea. Așa m-a surprins domnul Paraschiv, în timp ce ciocăneam cu degetele pectoralii unui domn de culoare. Domnul președinte a fost amabil, m-a avertizat doar să port mască pentru că riscăm să ne îmbolnăvim cu toții. Ne-am pus cu toți măști, dar astfel nu mai reușeam să-mi identific pacienții. Oricum, pe trei dintre ei i-aș recunoaște și printr-o simplă palpare. Cristea nu mi-a plăcut. E vedetă și deja se crede un zeu. În schimb, fundașii, bărbați adevărați, m-au invitat la un ceai. Și domnul ăla cărunt, Rednic, mi-a plăcut. Pare a fi genul de bărbat care a dus multe pe picioare, așa sunt de depărtate unul de altul. În concluzie, îmi place la Poli. Sper doar ca, la vreo accidentare, să nu confund tubul cu spray anesteziant cu deodorantul meu de seară. În rest, haide Poli!

Perju (foto, pamflet): Va fi greu la Poli Iași. Vă dați seama, voi avea de-a face cu unsprezece bărbați care vor veni la mine cu bilete de trimitere parafate și ștampilate de crampoanele adversarilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *