Iaşul cultural nu duce lipsă de oameni specialişti în toate ramurile artistice. Avem scenarişti, printre aceştia numărându-se scriitorul Florin Lăzărescu, remarcat iniţial printr-un scurt metraj de succes, „Lampa cu căciulă”. Tot în zona cinematografică se distinge Cosmina Stratan, laureată la Cannes cu un premiu pentru interpretarea din filmul „După dealuri”. În partea criticii teatrale, deşi n-a câştigat anul acesta nimic la Gala UNITER, se detaşează Oltiţa Cîntec, director artistic al Teatrului pentru Copii şi Tineret Luceafărul. Recent, toţi trei au fost personajele unei suite de întâmplări ieşite din firescul cotidian. Evident, un pamflet.
O încăpere cu pereţii tapetaţi de afişe cinematografice. La o masă pe care se află un laptop şi câteva teancuri de coli albe de hârtie, îl găsim pe Florin Lăzărescu, privind gânditor pe fereastră. În cameră intră Cosmina Stratan, uşor surescitată.
Cosmina Stratan: – Salut, Florine, ce mă bucur că te găsesc acasă!
Florin Lăzărescu: – Unde naiba să fiu! Stau de două zile cu ochii în monitor şi nu reuşesc să scriu nici măcar o virgulă la noua mea carte.
Cosmina Stratan: – Lasă cărţile, nu-s de tine. Tu ţine-te de scenarii, acolo îţi dai măsura uriaşului tău talent!
Florin Lăzărescu: – Dacă ăsta s-a vrut a fi un compliment, n-ai reuşit. Nu, eu vreau să fiu un scriitor de succes, să îi iau faţa prietenului şi rivalului meu, Lucian Dan Teodorovici!
Cosmina Stratan: – Ah, orgoliile astea! Să ştii că, întotdeauna, după dealurile gri există o rază de soare! Uite, ca să te înviorez un pic şi să-ţi distrag atenţia de la această pană de inspiraţie, vreau să te rog un lucru.
Florin Lăzărescu: – Te rog, dar să fii cu replici scurte, la obiect.
Cosmina inspiră adânc.
Cosmina Stratan: – Vreau să debutez pe scena Teatrului Luceafărul!
Florin Lăzărescu: – La copii?
Cosmina Stratan: – Da! Îmi doresc să joc într-un spectacol cu marionete sau ce-or mai fi pe-acolo.
Florin Lăzărescu: – După Premiul de la Cannes, tu vrei să joci la matineu, în faţa elevilor de la ciclul primar?
Cosmina Stratan: – Da, iar de la tine vreau să-mi scrii o piesă potrivită pentru un astfel de teatru.
Lăzărescu se ridică de pe scaun, foindu-se preocupat prin cameră.
Florin Lăzărescu: – Interesant… asta da provocare! Să scriu pentru mintea unor copchii de şapte ani…
Cosmina Stratan: – Hai, că ai mai făcut asta, chiar în Lampa cu căciulă.
Florin Lăzărescu: – Te rog, aia a fost o capodoperă, cu Capra cu trei iezi!
Cosmina Stratan: – În fine, mă ajuţi?
Florin Lăzărescu: – În principiu, da. Însă trebuie să mă consult cu un specialist în domeniu.
Cosmina Stratan: – Te rog, pentru mine ar fi un vis împlinit! Îţi dai seama, să mă aplaude două sute de mucoşi!
A doua zi. Biroul directorial al Oltiţei Cîntec. Aceasta îl are în faţă pe Florin Lăzărescu, care îi explică gesticulând motivul vizitei sale.
Florin Lăzărescu: – Oltiţa, în primul rând, condoleanţe pentru pierderea premiului UNITER. Cine ştie ce pile are şi Călin Ciobotari, altfel nu se explică deloc cum de tu, o asemenea personalitate a…
Oltiţa Cîntec: – Te rog, scuteşte-mă cu vorbele astea goale. Sunt critic de teatru şi îmi dau seama când cineva este teatral, cabotin, lipsit de originalitate!
Florin Lăzărescu: – Am vrut să fiu amabil şi să te pregătesc pentru subiectul următor. Bine, să trecem peste introducere şi să intrăm direct în cuprins.
Oltiţa Cîntec: – Mai bine, timpul meu este limitat. Uite, ai la dispoziţie zece minute, cât antractul unei piese de teatru. Când bate gongul, te-ai oprit, ai înţeles?
Florin Lăzărescu: – E bine, ştiu să lucrez sub presiune. Pe scurt, a venit la mine Cosmina Stratan cerându-mi să-i scriu o piesă pentru copii. N-am mai făcut treaba asta şi simt un pic de trac.
Oltiţa Cîntec: – Fata asta, Cosmina, are impresia că teatrul pentru copii înseamnă doi păpuşari şi-un clovn?
Florin Lăzărescu: – Trece printr-o criză de identitate artistică…
Cîntec se ridică de la birou, înconjurându-l şi dând agitată din mâini.
Oltiţa Cîntec: – Recent m-am întors dintr-un turneu mondial, unde am văzut spectacole din America de Sud, China, Franţa. Lumea teatrală de acolo e plină de rafinament, de exotism. De pildă, în China! Am rămas uluită de celebrul teatru chinezesc, ăla cu umbre, cred că ai auzit de el. În Brazilia, să vezi acolo figuraţie cu samba şi fotbal pe plajă! O mie şi una de variaţiuni artistice şi fata asta vrea să îi scrii o piesă pentru scândura prăfuită şi mucegaiul de la Luceafărul?
Florin Lăzărescu (şoptit): – Am crezut că mă poţi ajuta cu o idee, cu un subiect…
Oltiţa Cîntec: – Te ajut, nu te prosti. Vino mâine!
După două săptămâni…În foaierul pustiu al Teatrului Luceafărul, Florin Lăzărescu priveşte îngândurat spre esplanada din faţa clădirii. De el se apropie Cosmina Stratan, cu o figură pierdută.
Florin Lăzărescu: – Ei, cum a fost reacţii sălii?
Cosmina Stratan: – Hmm, interesantă. Ştii, în primul act a fost spectaculoasă intrarea chinezului pitic cocoţat pe catalige, iar în al doilea act a fost o nebunie să o vedem pe dansatoarea de samba jonglând o minge de fotbal doar din fese.
Florin Lăzărescu: – Deci a fost un succes!
Cosmina Stratan: – Nu ştiu, să vedem ce spun şi cei de la Protecţia Copilului, cică sunt pe drum încoace.
Lăzărescu (foto, pamflet): Fiind mai mult autor de proză scurtă, îmi este de-ajuns cafeaua drept muză. Alţi scriitori folosesc bere, vin, coniac, vodcă, le amestescă şi aşa se nasc romanele fluviu, citite mult timp după ora închiderii bibliotecii