Dacă aveți Facebook, nu se poate să nu fi constatat în ultimele două săptămâni o creștere bruscă a numărului de postări pe teme politice. Al nostru e cel mai deștept, al vostru fură, votează contra și tot așa. Și nu, nu e din cauza dezbaterilor pe tema legii bugetului de stat. Anul trecut pe vremea asta, era relativ liniște. Doar că anul ăsta este puțin electoral. De fapt, chiar foarte electoral. Undeva prin noiembrie vor avea loc alegerile prezidențiale. Iar până la ele, partidele noastre își vor face încălzirea cu alegerile pentru Parlamentul European. Noi vă vom povesti câte ceva despre aceste alegeri și cu ce se mănâncă ele. Ce veți face dumneavoastră când veți fi chemați la urne, va fi altă discuție.
La noi, interes în creștere
Parlamentul European este organul legislativ al Uniunii Europene și este singura instituție europeană ai cărei membri sunt aleși prin vot direct. Firesc, câtă vreme el îi reprezintă pe cetățenii europeni în aceeași măsură în care parlamentele naționale îi reprezintă pe cetățenii fiecărei țări. Primele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc în 1979, pe când întreaga Uniune abia avea 9 membri. Atunci au venit la vot 62% dintre alegători, procent care a scăzut constant la următoarele scrutinuri. La noi, primele alegeri au fost organizate în 2007, adică în anul aderării la UE, pentru un mandat de doar doi ani. Mandatul eurodeputaților este de cinci ani, dar în 2004 încă nu eram membri și nu puteam să așteptăm până în 2009 pentru a trimite deputați în Parlamentul European. La noi încă există un oarecare entuziasm legat de organismele europene, așa că de la o prezență la vot de 29,47% în 2007 s-a ajuns la 32,44% în 2014. În creștere, adică, spre deosebire de majoritatea celorlalte țări europene, unde interesul pentru Parlamentul de la Strasbourg se află în scădere. Tocmai de asta, în ultima vreme oficialii europeni încearcă să stimuleze prezența la vot, pentru ca legitimitatea viitorului lot de deputați europeni să nu poată fi contestată.
Repartiția pe țări
Fiecare țară membră UE are un anumit număr de deputați dintre cei 732 de membri ai Parlamentului, în funcție de populație. Totuși, s-a stabilit ca numărul minim să fie de 5 eurodeputați. Nu de alta, dar țări precum Malta, care are o populație mai mică decât municipiul Iași sau Cipru, care e cam cât județul nostru, ar fi avut teoretic dreptul la doar zero virgulă ceva deputați. Noi avem 32 de eurodeputați, iar de anul ăsta vom avea 33. Odată cu Brexitul, cei 73 de deputați ai Marii Britanii vor fi împărțiți între celelalte țări membre UE.
Goana după semnături
Fiecare țară își stabilește propria zi pentru desfășurarea alegerilor la nivel național, în perioada 23 – 26 mai. La noi scrutinurile au loc duminica, așa că Guvernul a decis săptămâna trecută ca euroalegerile să aibă loc pe 26 mai. Până pe 28 martie trebuie depuse listele de candidați, la pachet cu semnăturile necesare. În unele țări europene, e suficient să-ți convingi prietenii sau vecinii să te susțină, ca să poți fi candidat la Parlamentul European. La noi, nu. Un partid are nevoie de 200.000 de semnături de susținere, iar un candidat independent, 100.000. Asta, pentru a se evita situația în care buletinul de vot ar fi tipărit pe caiete de 48 de file. Oricum există un prag de 5% din voturi pentru partide și de 3,3% pentru candidații independenți pentru a prinde un mandat, așa că e cumva firesc să nu poată candida decât cei care demonstrează că au ceva susținere. Candidaturile trebuie înregistrate până pe 28 martie. Timpul e scurt, deci așteptați-vă să vedeți pe străzi mese pliante pe care se așteaptă semnături.
Procedura de vot
Noi avem o legislație electorală destul de rigidă. Poate vota orice cetățean român în vârstă de peste 18 ani, precum și cetățenii europeni cu domiciliul în România. Vor exista secții de vot în străinătate, ca și la alegerile parlamentare sau prezidențiale, dar țara noastră nu permite votul prin corespondență și nici cel prin împuternicire. De asemenea, spre deosebire de alte țări europene, românii aflați în străinătate nu pot vota decât listele de candidați români. Chiar dacă aveți acte de Italia, nu puteți vota pentru candidații italieni.
Și-un ministru european
Bun, dar de ce ar trebui să votați? Motivul „european” este acela că Parlamentul European se ocupă de numeroase reglementări care ne pot afecta direct: locurile de muncă, mediul economic, migrația, securitatea, protecția consumatorului, schimbările climatice etc. Motivele „naționale” sunt însă mai concrete. Fiecare partid își va desemna un candidat „cap de listă”. Acesta va fi și candidatul oficial la președinția Comisiei Europene. Nu sunt multe șanse ca un român să devină prim-ministru european, dar mai știi? Parlamentul European este cel care desemnează membrii Comisiei Europene, adică ai guvernului european. Avem un loc de comisar, adică ministru, garantat prin simplul fapt că suntem membri UE. Dar de votul dumneavoastră depinde cine va fi acela. Deocamdată, ne oprim aici. Vom mai avea ocazia să vorbim despre Parlamentul European și alegerile aferente.