În timp ce o parte dintre candidații la funcția de primar al Municipiului Iași se bucură de notorietate și vizibilitate tot mai crescândă în rândul publicului, în zona inferioară a clasamentului putem descoperi câteva nume lipsite de sonoritate în lumea politică. Cu excepția lui Sorin Iacoban, candidatul Pro România, greu să găsești un personaj cât de cât cunoscut în târg. Dar, cum îndrăzneala moarte n-are, candidați precum Vlad Baba, din partea Partidului Verde, sau Cristian Cernescu, reprezentant al formațiunii Alternativa Dreaptă – Moldova, încearcă să dea din coate spre fotoliul de primar al Iașului. (pamflet)
O terasă de fițe din centrul Iașului. La o masă, Vlad Baba soarbe absent dintr-un cocktail multicolor. De terasă se apropie timid Cristian Cernescu, însoțit de Traian Rânja, șeful său pe linie de partid.
Traian Rânja: – Ăsta e băiatul cu care trebuie să te întâlnești? Pare ciudățel, ce-i cu costumul ăla verde pe el?
Cristian Cernescu: – Păi dacă e de la Partidul Verde, cum vrei să se îmbrace?
Traian Rânja: – Să ai grijă. Uite, ți-am pus în sacoșica asta niște clătite, două mere și câteva pârjoluțe. Să mănânci bine, auzi?
Cristian Cernescu: – Da, nea Traiane, o să am grijă. Cum să mănânc pârjoale în Palas?
Traian Rânja: – Cristiane, ești candidatul meu, eu te-am crescut! Ia și fă ce spun eu! Trebuie să am grijă de tine. Ți-ai luat pastiluțele de calciu, vitaminele, aspirina și paracetamolul?
Cristian Cernescu: – Uff, da, da!
Traian Rânja: – Hai c-am plecat. Să nu bei rece!
Rânja se îndepărtează. Cernescu dă mâna cu Baba și se așează la masă.
Vlad Baba: – Salut, mă bucur c-ai venit. Bei ceva, mojito, gin tonic, sex on the beach?
Cristian Cernescu: – Nu, mulțumesc. Nu beau când conduc. Bine, n-am mașină, dar conduc filiala Alternativa Dreaptă.
Vlad Baba: – Aha, înțeleg. Credeam că conduci și în sondaje, haha!
Cristian Cernescu: – Haha, se vede că ești actor, ai simțul umorului.
Vlad Baba: – Am și simțul puterii, dragă Cristi! Am și simț artistic, exersat în numeroasele mele reprezentații cu Peter Pan. Știi, dacă publicul ieșean mă va vota primar, primul meu proiect va fi să montez niște spectacole grandioase. De pildă, Frumoasa din Copoul Adormit. Înțelegi? Îmbin arta cu ecologia. Apoi, voi dezvolta eficiența și capacitatea de intervenție a pădurarilor, astfel încât să ajungă în timp util la situații urgente precum cea din Scufița Roșie. Nu se poate ca un pădurar să ajungă abia după ce lupul o mănâncă pe bunicuță, ești de acord?
Cristian Cernescu: – Desigur! Până când o să ne facem de poveste cu protejarea pădurilor?
Vlad Baba: – Bine, aș mai avea idei, dar aștept să aud și din partea ta câteva proiecte. Nu e frumos să acaparez toată discuția despre viitorul Iașului.
Cristian Cernescu: – Mulțumesc, ești foarte amabil. După cum probabil știi, obsesia mea și este Autostrada Iași – Târgu Mureș. Ei, m-am gândit să secăm albia Bahlului și să ne facem propria autostradă locală: Dacia – Podu Roș – Metalurgie.
Vlad Baba: – Vai, dar cum poți să te gândești măcar la un asemenea proiect catastrofal pentru mediu? Vor dispărea toate speciile de pescari din zonele Mircea și Dacia.
Cristian Cernescu: – Viitorul cere sacrificii. Dar, ca să nu zici că-s neprietenos cu mediul, voi ridica un soi de pasaj acvatic deasupra autostrăzii amintite prin care va curge Bahluiul.
Vlad Baba: – De ce nu faci de la bun început autostrada suspendată de-a lungul Bahluiului?
Cristian Cernescu (se ridică în picioare, declamând): – Eu sunt omul faptelor, al acțiunii. Odată pornit într-un proiect, nu mai dau înapoi. Dacă am hotărât să fie mai întâi betonarea Bahluiului, așa rămâne!
Vlad Baba: – Bravo, îmi plac oamenii hotărâți! Uite, apropo de oameni deciși, curajoși, am o invitație de la Sorin Iacoban, cred că îl știi. M-a chemat să-mi mai împărtășească din experiența sa politică. Hai să mergem împreună.
Parcul șahiștilor din Podu Roș. La o masă de joc, Sorin Iacoban contemplă poziția unor piese de pe eșichier. Baba și Cernescu se apropie de el.
Vlad Baba: – Să trăiți, domnule președinte!
Sorin Iacoban: – Psst, liniște… sunt în mijlocul unei partide cruciale.
Cristian Cernescu: – Cred că recunosc partida… Bobby Fischer – Boris Spassky, Reykjavik 1972?
Sorin Iacoban: – Ei, prostii! Vezi regina albă? E Cosette Chichirău. Încerc s-o capturez folosind Gambitul Damei.
Vlad Baba: – Succes. Știți, noi am venit pentru lecția de înțelepciune politică.
Sorin Iacoban: – Da, îmi aduc aminte, ți-am promis că ținem niște cursuri azi. După cum vezi, sunt ocupat cu sportul minții, n-am timp de prostii. Însă îmi ține locul colegul Bogdan Abalași, asistentul meu pe probleme de strategie politică. Bogdane, vezi că ți-au venit doi tineri cursanți!
De la o masă alăturată, înconjurat de chibiți, Abalași ridică capul din fierbințeala unei aprige partide de table.
Bogdan Abalași: – Șefu’, zi-le să mai aștepte oleacă. Nu prea sunt în mână azi. Dacă mai pierd și partida asta, o să fiu nevoit să pariez pe procentele tale din sondaje, dar nu știu dacă-mi ajung pentru două linii!
Cernescu (foto centru, pamflet): Campania pentru Palatul Roznovanu e ca lupta cu morile de vânt