Să secăm Prutul dintr-o sorbire! Muraru și Orban, în cramele Cricova

Caterincă de Bahlui

O delegaţie a Partidului Naţional Liberal condusă de preşedintele Ludovic Orban şi din care au făcut parte mai mulţi liberali ieşeni, printre care Costel Alexe, Alexandru Muraru şi Liviu Brătescu, s-a deplasat săptămâna trecută în Republica Moldova, într-o tentativă de strângere a relaţiilor cu partidele de opoziţie de peste Prut. Costel Alexe le-a promis reprezentanţilor formaţiunilor de dreapta din Chişinău că vor fi invitaţi la Iaşi la diverse dezbateri şi forumuri în care liberalii vor face ceea ce ştiu cel mai bine: să vorbească şi iar să vorbească, eventual să se şi certe între ei. Interesant este că din programul vizitei nu a lipsit şi o seară petrecută în Oraşul Subteran al podgoriilor Cricova, fapt care a lăsat impresii diferite ieşenilor noştri.

Liviu Brătescu: Tare mult m-a bucurat această vizită la fraţii noştri liberali de peste Prut. Ne leagă o măreaţă istorie a liberalismului, avem aceeaşi rădăcină comună a unui destin grandios. Cu şi mai multă plăcere am constatat că avem şi acelaşi butuc comun de viţă de vie. E limpede: în adâncurile pântecoase ale Oraşului Subteran se coace istoria renaşterii naţionale, acolo se află fermentul neamului românesc. Misterele Parisului sunt un fleac pe lângă Misterele Cricovei. La mulţi ani, moldovenii mei!

Costel Alexe: Drumul ăsta la Cricova mi-a confirmat încă o dată că am avut fler când l-am susţinut deschis, încă din primele zile de campanie, pe Ludovic Orban la preşedinţia partidului. E clar că am nas la preşedinţi. Iar după ce am desfăcut şi cele patru sticle de un Chardonnay miraculos, mi-am dat seama că am nas şi pentru buchetul floral al viţei strămoşeşti de pe plaiurile moldoveneşti. Aşa că am votat cu amândouă mâinile până dimineaţă. Când cu alb, când cu roşu. Ce-i drept, la roşu am umblat mai cu fereală, ca să nu las loc la interpretări politice. Hai noroc, fraţi moldoveni!

Alexandru Muraru: Ca fan al Casei Regale, am trăit o reală plăcere în timpul incursiunii mele în subteranele Cricovei. Puţină lume îşi poate închipui ce senzaţie trăieşte un monarhist sadea ca mine atunci când are de-a face cu eticheta de Fetească Regală, această regină neîncoronată a regatului plăcerilor fără număr. Am sorbit-o din priviri, dar apoi, pradă unui elan de nestăpânit, am pupat-o pe toţi obrajii aburiţi de emoţie. Iar când i-am dat cep, am simţit cum toată istoria regalităţii curge prin mine, făcându-mă să renasc ca un lăstar de viţă bine udat. Şi a fost udătură, slavă Domnului! Nihil sine Deo, Nihil sine Cricova!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.