Dintotdeauna, a treia clasă a unui ciclu de învățământ a fost „cuiul” acelui ciclu. Mai țineți minte geometria analitică de-a unșpea? Sau comentariile îmbârligate pe care ați învățat să le faceți într-a șaptea? Alea la care și Eminescu s-ar fi crucit, văzând la câtă filosofie indiană se gândise fără să știe? Dar Geografia județului, dintr-a treia? A, n-ați prins-o pe asta? Sâc, sâc, noi da! Și o bună parte din ce știm astăzi despre județul nostru drag provine din acel manual rufos de pe vremea Epocii de Aur. Și, pe jumătate nostalgici, pe jumătate debusolați, despre acel manual vom vorbi și noi azi. Nu de alta, dar ne-am uitat peste ce manuale are juniorul nostru. Mulțumim, și-al dumneavoastră la fel!
Din interbelic
Înainte de 1989, clasa a III-a era dură. Pentru un copil de 8-9 ani, cel puțin. De la „Scriere”, „Aritmetică” și „Caligrafie”, treceai la obiecte cu denumiri dubioase de genul „Cunoștințe despre natură”, „Compunere și gramatică” sau „Geografie”. Într-a patra făceai geografia țării. Dar până la ea, într-a treia, făceai „Geografia județului X”, unde „X” era județul în care se afla școala. Și azi mai poți găsi pe la anticariate geografia județului Prahova, Brașov, Dâmbovița sau Ilfov, ediția anii ‘70 toamna. Dacă știi unde să cauți, găsești și Geografia județului Alba de Jos sau Râmnicu-Sărat, pentru că obiectul ăsta de studiu nu a fost inventat de comuniști. Era studiat și în perioada interbelică, pentru că se mergea și atunci pe ideea că ajungi la „mare”, plecând de la „mic”.
Date locale
Nu știm ce conținea manualul județului Alba de Jos cu portretul regelui Ferdinand pe pagina de gardă, dar știm cum arăta cel al județului Iași cu „tovarășul”, pe aceeași pagină. Obiectul ăla ne-a dat dureri de cap, pentru că trebuia să înveți multe, deodată. Nu doar că prin județ curg Prutul, Siretul, Jijia, Bahluiul, Miletinul și Bârladul. A, știați că râul Bârlad izvorăște de la noi? Sâc, sâc, din nou! Și nu doar că cel mai înalt punct din județul Iași este Dealul Mare, de lângă Hârlău. Astea erau chestiile simple. Mai nasol era să înveți fabricile și uzinele, pentru că într-a treia învățai să citești și o hartă economică. De-aia cu roți dințate pentru industria grea, un pătrat cu punctulețe pentru depozitele de caolin, bașca arcuri de cerc mov pentru industria chimică și verzi pentru industria lemnului.
Idee de la Buzău
De ce am adus vorba taman de acest manual? Pentru că acum 10 ani, Consiliul Județean Buzău a avut o inițiativă de toată lauda. A scos din teșcherea 195.000 de lei pentru a edita, în 400 de exemplare, un manual de geografie a județului, pentru un proiect-pilot derulat în ciclul primar de la patru școli. Copiii au fost entuziasmați, Inspectoratul Școlar Județean a zis săru-mâna, iar CJ a finanțat încă 4.000 de exemplare. Vi se pare enormă o sumă de aproape 200.000 de lei pentru 400 de exemplare? Nu e, chiar dacă ies 500 de lei pe exemplar. În acești 200.000 de lei au intrat și drepturile de autor. Costul pentru tipărirea color a 62 de pagini și două coperți într-un tiraj mare abia dacă ajung la vreo 10 lei pe exemplar.
Elevi entuziaști
Experiența de acum 10 ani a fost fructificată splendid în acest an, când a fost lansată Istoria județului Buzău, ca obiect de studiu opțional în clasa a VII-a. Din nou, entuziasmul copiilor a fost uimitor. Toți elevii Colegiului Pedagogic s-au înscris la respectivul opțional. Bine, să zicem că ei erau interesați direct, pentru că se pregătesc să devină învățători. Dar au cerut manualul și elevii din comune precum Brăești sau Cănești, niște localități pierdute prin Subcarpați. Un fel de Coarnele Caprei și Oțeleni de la noi. Dacă și copiii de la Cuca Măcăii care s-ar putea să nu iasă vreodată din satul lor sunt interesați să-și cunoască județul, înseamnă că ideea e bună, nu? Ca urmare, de la anul va fi lansat și opționalul de geografie, tot ca obiect de studiu. Oficial, cum s-ar zice, nu doar experimental ca acum 10 ani.
S-o facem
Ziceam la început că suntem pe jumătate confuzi. Sincer, nu înțelegem cum de Buzăul este singurul județ din țară în care să se manifeste o astfel de inițiativă. Nu știm când a dispărut Geografia județului din programa școlară și cu atât mai puțin înțelegem de ce. Juniorul nostru știe să ne arate pe hartă unde se află Everestul și pe unde curge curentul Kuro-Shivo, dar când i-am pomenit de Coarnele Caprei, l-a pufnit râsul. Credea că e un nume zis așa, la mișto, nu o localitate reală, la doar 50 km pe șosea de Iași. Vi se pare normal? Nouă, nu. Iar ce nu înțelegem chiar deloc e cum de nu s-a gândit până acum niciunul dintre mai-marii Iașului la un manual de cunoaștere a propriului nostru județ. Doar ne batem cu pumnii în piept că suntem capitală culturală a României, nu?