Printre multele vorbe de duh pe care le-a spus la viața lui, fostul prim-ministrul britanic Winston Churchill a mai zis și una referitoare la democrație, în general și la regimul parlamentar britanic, în particular. Citatul e mai lung, dar în forma intrată în folclor el sună cam așa: „Democrația este cel mai prost sistem de guvernământ… cu excepția tuturor celorlalte”. N-am putea să-l contrazicem. Oricâte motive de a o înjura am avea, democrația ne oferă taman ocazia asta. Ia încercați să înjurați sistemul în Coreea de Nord. Iar cel mai reprezentativ organism al democrației este, firește, Parlamentul. Poți avea un stat democratic cu un președinte de fațadă, cum e Germania. Sau fără președinte, cum sunt Belgia sau Olanda. Sau cu un premier de fațadă, cum e Franța. Sau fără prim-ministru, cum sunt Statele Unite. Dar fără Parlament, nu se poate. Și chiar dacă azi îl înjurați, nu uitați că ieri l-ați votat. Numai mâine nu-i poimâine și vin din nou alegerile, alea din 2020. N-o să ne apucăm acum să dăm note parlamentarilor în funcție pentru a vă sugera cum să votați. Vom încerca doar să vedem cât ne-au folosit de-a lungul timpului parlamentarii noștri ieșeni. Mai ales din 1990 încoace, adică de vreo 29 ani.
Cel mai mare grup
Cu ani în urmă, se vorbea pe la toate colțurile de așa-numitul „grup de la Cluj”. Erau câțiva social-democrați, în frunte cu Ioan Rus, care făceau și desfăceau cam toate în partid. La grup aderaseră și parlamentari clujeni din alte partide, astfel încât oricine era la putere, clujenii aveau un cuvânt greu de spus la vârful puterii. Înaintea grupului de la Cluj, a existat grupul de la Bacău, coagulat în jurul fraților Sechelariu și a lui Hrebenciuc. Numai de grupul de la Iași n-a auzit nimeni până acum, deși județul nostru trimite cei mai mulți parlamentari din țară, după București. Logic, de altfel, pentru că ieșenii noștri n-au fost niciodată în stare să se adune în jurul aceleiași mese fără a-și da șuturi la gioale pe dedesubt.
Legea Lupu
Ca urmare, nici n-au rupt gura târgului atunci când au ajuns la București, fiind prea ocupați să se atace reciproc. Parlamentarii ieșeni care au devenit într-adevăr cunoscuți „la centru” și ulterior la nivel național pot fi numărați pe degete. Noi știm pe unul singur: fostul țărănist Vasile Lupu. Acesta și-a legat numele de legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere. Legea „Lupu”, cum avea să fie cunoscută de public. Culmea, Lupu nici măcar nu era ieșean la origine, ci sucevean. Mai țineți dumneavoastră minte pe vreun parlamentar ieșean din perioada 1996 – 2000? Vă spun ceva nume precum Constantin Aferăriței, Constantin Cotrutz, Traian Rânja sau Mariana Stoica?
I-am amintit pe aceștia pentru că de multe ori am auzit nostalgici zicând că acum 20-25 de ani aveam parlamentari de calitate, în timp ce acum… De fapt, vorba lui Eminescu, „lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi”. Și invers. Parlamentarii sunt aleși dintre noi, așa că sunt la fel de buni sau de răi ca și cei care i-au ales.
Legi trăsnite
Firește, Lupu nu a fost singurul parlamentar de Iași care să se facă cunoscut la nivel central. Prin 2007, deputatul democrat Petru Movilă și cel liberal Cristian Adomniței au inițiat, alături de încă vreo patru, un proiect de lege prin care se acordau facilități fiscale IMM-urilor producătoare de bere. Președintele de atunci a sărit de doi metri în sus, acuzând interese financiare ale inițiatorilor, chiar dacă printre ei se aflau și foști colegi de partid. Sau poate tocmai de-aia: o fi știut Băsescu ce știa. Așa că legea a fost retrasă și nu s-a mai auzit nimic de ea. Prin 2011, alt deputat de Iași, Tudor Ciuhodaru a inițiat împreună cu un altul, un proiect de lege prin care participarea la vot era declarată obligatorie. Nu votai, luai amendă de 1.000 de lei. La a doua abatere, mai luai o amendă și ți se anula dreptul la unele facilități fiscale, ajutoare și indemnizații. La a treia, mai luai o amendă și-ți pierdeai definitiv dreptul de vot. Legea a fost adoptată tacit în Camera Deputaților, trecând neobservată până să se prindă unii că în Constituția noastră votul este un drept, nu o obligație, deci legea ar fi fost neconstituțională. Scandal a provocat și o inițiativă legală prin care Iașul era declarat oraș inițiator al Revoluției din decembrie 1989. Nu contestăm curajul celor câțiva care au ieșit în stradă pe 14 decembrie la Iași, riscându-și viața, dar să fim serioși: timișorenii nu au ieșit în stradă pe 15 decembrie pentru că ar fi auzit ceva despre Iași, ci din proprie inițiativă.
Etichetele lui Oajdea
Tot în 2011, deputatul PDL Daniel Oajdea iniția un proiect de lege prin care fabricanții de haine erau obligați să aplice etichete mai moi în interior, ca să nu zgârie. Lumea a râs, un deputat PSD spunând că problema se poate rezolva ușor cu o foarfecă, dar deputatul nostru era serios. Proiectul a fost dezbătut în comisii, la modul cel mai serios. A fost respins, dar nu pentru că era absurd, ci pe aspecte de tehnică legislativă. Liberala Alina Gorghiu a explicat că etichetarea se face conform unei hotărâri de Guvern, iar hotărârile pot fi modificate doar de Guvern, nu printr-o lege adoptată de Parlament. Nu știm cât timp s-a pierdut aiurea cu dezbaterea proiectului, dar ne întrebăm cum se face că deputatul nostru nu știa, după trei ani de mandat, măcar ce se poate stabili printr-o lege și ce nu.
Doar pentru imagine
Genul ăsta de inițiative fac deliciul presei. Probabil că și al deputaților inițiatori, că altfel nu ne explicăm de ce insistă să le promoveze. Printre cele peste 70 de inițiative legislative pe care le-a semnat, senatorul Vasilică Toma a redactat și una referitoare la declararea Iașului drept capitală istorică a României. Tot textul era de două rânduri: „În anul centenarului, pentru reconsiderarea rolului istoriei și al culturii naționale, municipiul Iași se declară «capitală istorică a României»”. S-a votat și a fost promulgată de președinte pe 27 decembrie. Ca efect al legii, Iașul a purtat oficial, timp de patru zile, titlul de „capitală istorică”. Da, și? Exact. Lege fără niciun efect concret. Cum tot fără efect va rămâne probabil și legea inițiată de Petru Movilă, privind construcția autostrăzii Unirii, Iași – Târgu Mureș. Ca multe alte legi, și aceasta spune „să se facă, vede Guvernul de unde ia bani”, fără să stabilească surse clare de finanțare, persoane responsabile și modalități concrete de lucru. Efectul ei poate fi cel mult moral sau eventual, electoral.
Record: 181 de inițiatori
Pe de altă parte, parcă totuși e bine să vedem proiecte de lege inițiate de parlamentarii noștri, chiar dacă sunt ciudate. Legea „Lupu” a avut șase semnatari mari și lați, dar s-a dovedit pe ansamblu o lege bună. Un proiect recent de lege, privind înființarea Băncii de Dezvoltare a României, a fost inițiat de 181 de senatori și deputați. Încă vreo câțiva și nici nu mai trebuia supusă dezbaterilor. Credeți că peste doi ani, deputatul Varujan Vosganian se va putea lăuda că a contribuit cu ceva la ea?