Zilele trecute, străinătatea apropiată ne-a dat o lecție de europenism de care ar trebui să ținem și noi cont. Cetățenii Republicii Moldova au ales ca președinte pe Maia Sandu și l-au trimis pe președintele de până acum, Igor Dodon, acasă. Vorba unui basarabean: nu-i problemă, că nu moare de foame, la cât i-am umplut noi frigiderul. Victoria detașată, la peste 15 procente, a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât analiștii erau mai degrabă rezervați cu privire la șansele unei femei proeuropene de a ajunge să conducă o țară din fostul lagăr sovietic. Dar, la urma urmei, cine este această Maia Sandu și ce vrea de la viață?
De ce e surprinzător
În primul rând, trebuie spus că este prima femeie șef de stat din istoria românilor. Niciodată, dar absolut niciodată, în Dacia, în țările române sau în România nu a existat vreo voievoadă, o principesă sau o regină. De la Burebista până la Iohannis, am fost conduși exclusiv de bărbați. Așa suntem noi tradiționaliști, iar moldovenii sunt considerați cei mai conservatori dintre români. Iar dintre moldoveni, basarabenii sunt încă și mai conservatori. Cu atât mai suprinzătoare alegerea unei femei taman în Republica Moldova.
La 10 km de Prut
Igor Dodon și Maia Sandu au câteva lucruri în comun. Ambii sunt născuți la țară: Dodon în satul Sadova din raionul Călărași, iar Sandu în satul Risipeni din raionul Fălești, la 10 km de Prut. Amândoi sunt economiști. Dodon, pe profil agrar, iar Sandu specializată în management. Dar asemănările se opresc aici. Dodon a avut în viață parcursul clasic al unui politruc, ocupând diverse funcții de partid și de stat. Știți și dumneavoastră cam cum e, că avem destui dintr-ăștia și noi: șefi de meserie, țopăind dintr-o funcție într-alta, în funcție de mersul partidului și al pilelor. Nu degeaba Dodon este poreclit „kuliok”, adică „plic”.
Școlită afară
Dimpotrivă, Maia Sandu a studiat managementul, după care a studiat relațiile internaționale și și-a făcut valiza, pentru a-și face masterul la Harvard. Pe urmă, a fost consilieră a directorului Băncii Mondiale, unde mai lucra o moldoveancă, Veronica Bacalu. S-a întors în Moldova prin 2012, intrând în politică din poziția de ministru al Educației. S-au schimbat patru prim-miniștri în trei ani, dar Maia a rămas în funcție. Moldoveancă aprigă. I s-a propus la un moment dat și funcția de prim-ministru, dar a pus condiții la care nu a renunțat nici picată cu ceară. A cerut ca guvernator al Băncii Naționale a Moldovei să fie pusă fosta ei colegă de la Banca Mondială sau vreun american. Tocmai se petrecuse operațiunea „Titirezul”, prin care din băncile moldovenești dispăruse pur și simplu un miliard de dolari, pe sub nasul Băncii Naționale. Cam cum s-a întâmplat la noi cu Bancorex-ul. Doar că un miliard de dolari înseamnă cam 15% din PIB-ul Moldovei. A fost un dezastru, motiv pentru care Maia Sandu cerea ca Banca Națională să fie condusă de cineva de încredere. A mai cerut ea și ca procurorul general să fie tot străin… așa că nu a mai ajuns prim-ministru în 2015.
Proeuropeană
În schimb, și-a făcut propriul partid și a candidat la președinție, pe o platformă clară: apropierea de Europa și de România. De fapt, Maia Sandu s-a declarat chiar în favoarea unirii cu România, ceea ce în Basarabia e o declarație riscantă. A pierdut alegerile prezidențiale din 2016, dar la doar 4 procente distanță de Dodon.
5 luni prim ministru
Anul trecut, Maia Sandu a fost desemnată prim-ministru. Era să aibă cel mai scurt mandat din istoria lumii, de doar câteva ore. În aceeași zi, Curtea Constituțională a Moldovei a zis că desemnarea ei ca prim-ministru a fost neconstituțională. Și la ei, ca la noi: Curtea Constituțională dansează pe muzica altora, nu pe cea a constituției. Nu intrăm în detalii, pentru că daravelile politice din Moldova sunt mult mai îmbârligate decât ale noastre. Cert e că după o săptămână de scandal, în care noul prim-ministru desemnat a refuzat să preia puterea, Curtea Constituțională a revenit asupra propriei decizii, iar Maia Sandu a rămas premier. Pentru doar 5 luni, până a fost demisă printr-o moțiune de cenzură. A fost greșeala socialiștilor, pentru că i-au dat Maiei o aură de martir, ba i-au lăsat și timp liber să-și pregătească liniștită noua candidatură la prezidențiale.
Susținută de vest
În primul tur de scrutin, de pe 1 noiembrie, au fost vreo opt candidați, dintre care cinci de dreapta. Totuși, voturile nu s-au împrăștiat. Moldovenii sunt destul de atenți când votează. Ceilalți patru candidați de dreapta n-au luat împreună nici 10% din voturi, iar Maia s-a clasat prima. Al doilea tur de scrutin a fost tensionat. Niște declarații prostești ale lui Dodon, că dacă iese Sandu urmează războiul civil sau că o babă i-a ghicit cu două ouă că va câștiga el alegerile l-au făcut de râs. O mobilizare fantastică a diasporei și o prezență la vot nemaivăzută au făcut restul. Susținută oficial de Germania, aplaudată de SUA, Maia Sandu a devenit primul președinte pro-european al Moldovei. Într-un final, au venit și felicitările României. Deh, ai noștri pariaseră pe altul. Până și pe politicienii noștri i-a surprins minunea moldovenească.