Am mai avut noi ocazia să vorbim, de-a lungul timpului, de mărețe planuri întocmite pentru Iași. Planuri care au rămas uitate și prăfuite prin vreun sertar de birou. În general, există proiecte care sunt trecute pe linie moartă atunci când inițiatorii lor își dau seama că sunt irealizabile sau că efortul pentru punerea lor în practică ar fi prea mare pentru a merita. Există planuri care se sting odată cu moartea celui care le-a imaginat, pentru că nimeni nu mai poate pune cap la cap ideile inițiatorului. Există altele abandonate pentru că după inițierea lor au apărut alternative mai bune. La noi mai există o categorie: planurile lăsate baltă pentru că au fost doar jucăria electorală a cuiva, dar care dacă ar fi aplicate, ar face într-adevăr diferența. Despre câteva astfel de planuri croite pentru Iașul nostru și uitate apoi, vom vorbi astăzi. Nu de alta, dar până la viitoarele alegeri locale a rămas mai puțin de un an. Poate se găsește vreun viitor candidat care să facă măcar câțiva pași spre realizarea lor. Ne-am plictisit de voturi date pe promisiuni. Ar cam fi timpul să-l dăm pe lucruri demarate.
Mall cultural
Am amintit de candidați și de alegeri, pentru că una dintre ideile generoase lansate pentru orașul nostru s-a născut în preajma campaniei electorale locale, acum patru ani. La scurt timp după ce am pierdut din start cursa pentru titlul de capitală culturală europeană, au fost voci destul de sonore care au spus că ar trebui să dăm reset și la ce înseamnă pretențiile de capitală culturală a României și să ne apucăm să realizăm efectiv condițiile pentru ca aceste pretenții să fie justificate. Iar una dintre căile imaginate a fost construirea unui mall cultural. Adică a unui fel de Palas, dar nu cu destinație comercială, ci culturală.
Săraci în săli de spectacol
Există de mult astfel de mall-uri în țări precum Polonia, și sunt realizate după același calapod: o clădire cu o sală de spectacole imensă și cu numeroase spații mai mici, în care poți organiza orice fel de eveniment. Vă puteți imagina că Iașul nu are nicio sală care să poată găzdui un spectacol cu doar 1.500 de spectatori? Cea mai cochetă sală existentă este cea a Teatrului Național, construit acum peste 120 de ani, cu o capacitate de 750 de locuri. Mai sunt sala mare de la Casa Studenților, cu vreo 500 de locuri și cea de la Casa Sindicatelor, aproape 1.000 de locuri, dar inutilizabilă în lipsa unor investiții serioase. E drept, mai există sala Stephanus Magnus de la Centrul Providența, care are 1.000 de locuri. Dar aceea este potrivită pentru o conferință sau pentru vreo lansare de candidat politic, nu pentru un concert sau o reprezentație teatrală. N-a fost construită pentru asta.
Situație penibilă
Directorul Filarmonicii, Bujor Prelipcean, spunea într-un interviu că s-a confruntat cu situații penibile în care a trebuit să renunțe la posibilitatea de a invita vreun mare maestru al baghetei dirijorale la Iași, deși acela era dispus să vină. Pur și simplu, ar fi fost nevoit să organizeze concertul pe stadion. Ce te faci dacă plouă? Într-adevăr, o situație penibilă.
Măcar 2.000 de locuri
Una dintre cele mai cunoscute săli de concerte din lume este Carnegie Hall, din New York. De fapt, e un complex cu mai multe săli, dar ne vom referi doar la cea mai mare: are 2.800 de locuri, repartizate pe cinci niveluri: un stal și patru niveluri de loje și balcoane. Nu e vreo clădire SF din oțel și sticlă. A fost construită hăt în 1891, din cărămidă, lemn și piatră. Banal, de-a dreptul. Sala Palatului, de la București, este imensă față de jucăria americană: are 4.060 de locuri și a fost construită acum 60 de ani, deci inginerii și constructorii noștri nu ar avea o problemă în a repeta isprava. Vi se pare mult o sală de 2.000 de locuri pentru capitala culturală a țării?
Capitală medicală
Încă mai veche, adică dinaintea campaniei electorale locale din 2012 datează ideea denumită pe scurt „Iași, capitală medicală”. Nu a țării, ci doar a Moldovei. Ideea pleca de la o constatare simplă: o treime dintre pacienții spitalelor din Iași provin din alte județe. În cazul unor specializări precum pediatria, oncologia sau neurochirurgia, procentul urcă spre 50%. Medicii din Bârlad, Bacău sau Suceava aproape că nu-și bat capul să rezolve cazurile dificile: le trimit direct la Iași. Asta ne gâdilă orgoliul, dar nu ne încălzește prea mult. În fapt, suntem deja capitală medicală. Doar că ne lipsește totul.
Cârpeli aleatorii
Ce ne-ar trebui? În primul rând, spitale moderne. În așteptarea Spitalului Regional de Urgențe, ne bucurăm copilărește atunci când la maternitatea „Cuza Vodă” se renovează secția de neonatologie sau când la Neurochirurgie se inaugurează o nouă sală de operații. Trebuie și ele, dar nu există un plan coerent de dotare a tuturor spitalelor cu cele necesare. Rezultatul e un mozaic cenușiu, în care apare din loc în loc câte o piatră strălucitoare, grație ambiției vreunui manager de spital. Spitalele din Iași sunt subordonate Primăriei, Consiliului Județean sau Ministerului Sănătății. Nu i-am văzut niciodată pe primar, președintele CJ și șeful Direcției de Sănătate Publică adunați la aceeași masă pentru a creiona un plan comun de acțiune.
Dotări vetuste
Lipsesc și inițiativele menite să țină medicii la Iași. Specialiștii nu pleacă în străinătate doar pentru leafă. Salariile au crescut puternic în sistemul sanitar, deci acest motiv a cam dispărut. Pleacă și pentru că dotările spitalelor sunt proaste și nu-și pot face meseria așa cum au învățat-o. Pleacă și pentru că nu se simt apreciați. Acum aproape 20 de ani, demarase un program de construire de locuințe cu chirii mici pentru medicii rezidenți. Au fost construite câteva blocuri în Bucium, cu câteva zeci de apartamente. Timpul a trecut, apartamentele au fost cumpărate de chiriași, iar alte blocuri nu s-au mai construit. Și-atunci, dacă tot nu primește un ajutor la început de carieră, rezidentul preferă să plece în altă țară. Nu primește nici acolo vreun sprijin, dar își poate face meseria fără stresul de aici.
Hotel medical
Lipsesc și hotelurile pentru pacienți și aparținători. Multe boli presupun tratamente îndelungate și asistență permanentă pe durata acestora. În București, un simplu ONG a reușit să strângă bani din donații pentru construirea unui spital oncologic pediatric și a unui hotel pentru părinții copiilor aduși la tratament. Și-așa se chinuie Primăria să găsească o utilizare hotelului Municipal, construit pe vremea lui Simirad pentru piețari și rămas gol. Ar fi așa greu să fie utilizat pentru rudele pacienților de la Institutul de Oncologie sau de la „Sf. Spiridon”, aflate la doi pași? Cu tarife modice, cât să-și acopere costurile, dar mereu la dispoziția rudelor bolnavilor, chiar n-ar fi posibil?
Platformă integrată de cercetare
De pe la începutul anilor 2000 datează și Interuniversitas, proiectul unui consorțiu care să unească cele cinci universități de stat din Iași. După câteva discuții de tatonare, ideea a fost abandonată din orgoliu. Fiecare rector voia să fie el șeful consorțiului și fiecare se temea că va fi altul. S-a reușit doar, prin 2010, semnarea unui parteneriat între Universitatea „Al.I. Cuza” și alte cinci universități, din Republica Moldova și Ucraina, dar cu rezultate modeste. Proiectul consorțiului universitar a fost relansat prin 2012. S-au făcut chiar planșe frumos colorate și calcule privitoare la costuri. Contra unei sume de maxim 200 milioane de euro, obținuți din bugetele proprii ale universităților și din fondurile europene urma să fie construită o platformă integrată de cercetare în care să poată fi realizate proiecte care necesitau creiere de la mai multe universități și un campus universitar nou, pe un teren pus la dispoziție de Consiliul Județean, în Copou. Ei bine, președintele CJ de atunci a fost luat la întrebări de procurorii DNA, și-a pierdul fotoliul de șef, iar proiectul a fost băgat la sertar.
Acces la banii UE
Timpul nu e pierdut nici acum, ba chiar chestiunea începe să devină presantă. Comisia Europeană a ajuns anul trecut la concluzia că ar prinde bine niște consorții universitare europene. Exact ideea ieșeană, în fond. Anul ăsta, s-a făcut și un apel public la universitățile din toate cele 29 de state ale Uniunii Europene, să anunțe dacă sunt interesate de proiect. Din România au depus aplicații 11 universități. Au fost selectate trei, niciuna din Iași. A fost acceptată însă universitatea clujeană „Babeș – Bolyai” într-un consorțiu european condus de universitatea din Lille. Asta înseamnă acces la bani europeni și recunoaștere internațională. Iar recunoașterea internațională înseamnă alți bani.
S-a ales praful
Un proiect lansat tot prin 2012, a fost cel al Iașului, muzeu în aer liber. Din punctul de vedere al operatorilor din turism, orașul nostru are peste 150 de obiective turistice majore, care pot fi prezentate și „vândute” străinilor fără probleme. Ideea proiectului era ca cele mai importante dintre aceste obiective să fie reunite pentru a putea fi vizitate în cadrul unui tur. Totodată, Iașul trebuia să devină un oraș prietenos cu turiștii, în care alte acțiuni să fie subordonate turismului. Nucleul Iașului-muzeu ar fi trebuit să fie bulevardul Ștefan cel Mare, care urma să devină 100% pietonal până în Piața Unirii, încă din 2014. Acest lucru ar fi permis punerea în valoare a axei cuprinse între cea mai cunoscută clădire a Iașului, Palatul Culturii și una dintre operele lui Gustav Eiffel, Hotelul Traian. Între ele, biserica Trei Ierarhi, Mitropolia, Teatrul Național și Palatul Roznovanu ar fi devenit atracțiile principale. În hora turistică ar fi intrat chiar și Casa Pătrată, ca exemplu tipic de arhitectură comunistă. Axa se putea continua pe Lăpușneanu și bulevardul Carol I până în vârful Copoului, unde pe aleea Grigore Ghica Vodă ar fi fost amenajat un muzeu al satului moldovenesc. Ați mai auzit ceva de proiectul ăsta? Nici noi, deși turismul reprezintă o sursă sigură de bani și renume, fără a necesita investiții majore.
Fuse și se duse
E drept că nu doar autoritățile noastre locale au trecut nonșalant pe lângă fiecare oportunitate de dezvoltare a Iașului. A făcut-o și Bucureștiul, care inițiase tot prin 2012 un proiect de reorganizare administrativă a țării și de descentralizare. Principiul major era ca Bucureștiul să renunțe la o bună parte din atribuțiile de capitală în favoarea capitalelor a 8 regiuni ce urmau a fi înființate. Prin 2013 s-a făcut un sondaj de opinie național. Dintre moldoveni, 48% apreciau că Iașul este cea mai potrivită capitală a viitoarei regiuni Nord-Moldova. Suceava, principalul nostru contracandidat, obținuse doar 12,2% dintre aprecierile publicului. Din proiectul care ar fi făcut în sfârșit din Iași o veritabilă capitală nu s-a mai ales nimic. S-a mai vorbit vreun an, doi, de regionalizare și s-a uitat.