După ce a salvat România, Dan Lungu vrea să salveze şi scriitorii

Satiră cu ștaif

De câteva săptămâni bune, candidatura lui Dan Lungu la şefia Uniunii Scriitorilor din România agită spiritele din breasla literaţilor. Problemele din organizaţia scriitorilor sunt vechi şi, se pare, suficient de grave încât să determine plecarea mai multor membri de renume. Dan Lungu pare a fi sprijinit de aripa reformatoare a acestei Uniuni, fiind însă contrat de vechea gardă, reprezentată de actualul preşedinte Nicolae Manolescu, deloc încântată de perspectiva de a-şi pierde privilegiile în ipoteza în care scriitorul ieşean ar da lovitura, devenind tăticul lor. Cum se întâmplă de obicei în astfel de competiţii, Dan Lungu a primit o serie de mesaje din partea unor personalităţi ale culturii române şi nu numai.

Lungu: Iar ăsta e numărul meu personal, la care răspund direct din bibliotecă. Dacă vă simţiţi hărţuite prin librării de vreun adjectiv obraznic sau atribut agresiv, sunaţi-mă la orice oră!

Emil Brumaru – Dane, deşi am ajuns la 80 de ani, toţi cititorii mei ştiu că iubesc tinereţea. E suficient să recit două versuri din creaţia mea literară pentru ca fiecare să-şi dea seama că am rămas acelaşi adolescent admirator al formelor feminine. Bine, nu e cazul tău, dar şi tu o eşti o formă de tinereţe, şi chiar ai şi fond de băiat bun. Prin urmare, dacă dai o cafea bună pe Lăpuşneanu, ai votul meu.

Cosette Chichirău – Stimate coleg, am fost şocată să aflu din presă că vei candida la preşedinţia USR. Nu mă aşteptam la aşa ceva din partea ta, deşi în ultima vreme primesc tot felul de lovituri din partea bărbaţilor. Dar de la o coleg ca tine, repet, nu mă aşteptam. Te crezi vreun Nicuşor Dan? Nu cred că ai calităţile lui, ţi-o spun pe aia dreaptă! P.S. – Scuze, acum am văzut că e vorba de USR – ul scriitorilor, nu al nostru. Acolo te poţi duce, nu-i nici o problemă, termină-i şi pe ei. Îţi ţin pumnii, sensibilul meu drag!

Cassian Maria Spiridon – Domnule Dan Lungu, mă pui într-o situaţie ingrată. Pe de o parte, ca ieşean, aş fi încântat ca un om de litere din capitala culturală a României să devină şeful scriitorilor. Pe de altă parte, dacă vei deveni şeful meu, eu n-o să mai fiu şeful altora, respectiv confraţii noştri de condei din Iaşi. E o dilemă existenţială pe care o trăiesc în această perioadă, dar ea se acutizează mai ales când se apropie ziua de salariu. Dumneata eşti prozator, aşa că ar trebui să înţelegi mai bine această nuanţă prozaică din existenţa mea creatoare. De fapt, ştii matale mai bine la ce mă refer, mai ales că te-am văzut plantând nişte rapoarte în curtea Curţii de Conturi. Cine ştie, când se mai încălzeşte un pic vremea, poate că vor răsări şi nişte mlădiţe vioaie, cu parfum de scandal. C-aşa-i în breasla noastră, toţi suntem amatori de intrigi cu deznodământ neaşteptat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *