Drama eroului necunoscut. Cum s-au șicanat doi medici cunoscuți din târg (pamflet)

Râs cu plâns

Când toată lumea trăia cu impresia că șicanele dintre șefii Spitalului de Boli Infecțioase, dr. Carmen Dorobăț și dr. Mihea Hurmuzache (foto), și-au mai pierdut din intensitate, iată că fricțiunile au reapărut precum covidul în statisticile din ultimele zile. Pe scurt, Hurmuzache se laudă cu o diplomă de erou în lupta anticoronavirus, dar constată că nu i s-a mai prelungit mandatul de conducere, în timp ce dr. Dorobăț a beneficiat de această facilitate, iar de aici un întreg scandal. „Am fost tratat ca un traficant de droguri!”, a exclamat Hurmuzache, ducând în ridicol toată tărășenia. Dar să vedem ce au gândit cei doi în secretul propriilor jurnale personale. (pamflet)

Mihnea Hurmuzache – Băi, frate, în ce lume trăim? Adică am fost declarat erou al luptei socialiste, pardon, infecționiste pe frontul salvării naționale de ravagiile covidului, iar birocrații de la infecțioase mă dau afară din spitalul meu de suflet! Cum e posibil așa ceva? Am fost la Suceava, această Hiroshima a covidului, unde m-am încăierat cu mâinile goale cu bande întregi de microbi. Eu nu umblu cu mănuși cu o asemenea fiară a microbiologiei! Îi pândeam noaptea prin laboratoare, îi vedeam cum circulă în șir indian pe clanțele ușilor, pe eprubete, pe balustrade, peste tot. Aveam la mine o armă specială, cu raze, așa că-i dibuiam relativ repede și-i lichidam cu un simplu jet de Protex. Îi ținteam drept în coroana aia afurisită, eu fiind republican convins. În fine, chiar am fost un erou, iar acum, iată, sunt șomer. Încă o dată, Carmen Dorobăț m-a făcut pe sistem imunitar!

Carmen Dorobăț – Tare caraghios mai e și Hurmuzache ăsta. De când a intrat în hora asta cu coronavirusul, și-a dovedit pe deplin talentul actoricesc. Mai că i-aș da o primă pentru cabotinism. Păcat că nu mai e în subordinea mea, că l-aș fi omenit cu un premiu. Acum zice că a fost mare Rambo pe la Suceava, fiind erou cu diplomă. Da, și eu am fost și sunt Ecaterina Teodoroiu a infecțioaselor ieșene! Mă simțeam ca la Plevna, ca la Grivița, în timp ce covizii șuierau pe lângă termometrul meu. Am făcut gărzi mai ceva ca la Palatul Buckingham. Crede că mie mi-a fost ușor să învăț în câteva săptămâni întreaga literatură de specialitate? După ani de zile de luptă cu căpușele, mi-a fost tare greu să trec la nivelul unei pandemii globale. Dar am reușit, tocmai de aia mi s-a și prelungit mandatul de director. Și cred că prind și valul doi. Am calculat că, pe la valul cinșpe, ies și eu la pensie. Uite-așa, din covid în gripă și înapoi, voi fi director c-așa vrea masca mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *