Dobrincu şi Muraru, liberali care au făcut Istoria (pamflet)

Satiră cu ștaif

Istoricii au mereu spaima că nu vor rămâne în istorie. E firesc, după ce ţi-ai petrecut toată viaţa studiind biografiile unor oameni faimoşi, parcă ai vrea să fii, la rândul tău, obiect de cercetare pentru generaţiile următoare. Este şi cazul celor doi istorici ieşeni, liberalii Dorin Dobrincu şi Alexandru Muraru, care, prin intermediul politicii, râvnesc la o glorie dacă nu prezentă, măcar postumă, demnă de menţionat în tratatele de specialitate. Deşi aflaţi în tabere diferite din sânul PNL Iaşi, cei doi au încă deschisă câte o portiţă pentru comunicare, după cum se poate vedea şi din discuţia redată în stenograma de mai jos.

„Istoricii trăiesc din amintiri. Probabil că de aceea suntem aşa de mulţi în PNL Iaşi”. Dorin Dobrincu, un cercetător dezamăgit de istoria recentă a partidului său

Dorin Dobrincu: Salut, Alex, mă bucur că te-am întâlnit. Oricât ar spune ăştia că nu ne suportăm, măcar am cu cine să beau o cafea după sărbătorile astea de Paşti, lungi şi total neproductive intelectual.
Alexandru Muraru: Te înţeleg perfect, Dorine. Partea asta cu Învierea nu o stăpânesc prea bine, profesional vorbind. Chiar dacă sunt un savant de renume local, evenimentele petrecute acum 2.000 de ani îmi sunt neclare. Iar ca istoric, să mi se spună “Crede şi nu cerceta!” mă înfurie enorm.

În fine, morţii cu morţii, înviaţii cu înviaţii. Eu zic să ne bucurăm de această zi însorită. Mai ales eu, care abia am scos nasul din praful Arhivelor Naţionale. Ştii, mai trec din când în când pe acolo. Am încercat un fel de curăţenie de Paşti, dar m-am împotmolit în colbul unor dosare secrete, pe care cineva scrisese „Citeşte-mă!”
Da, văd că şi tu eşti subliminal marcat de isteria asta cu descretizarea protocoalelor. Am senzaţia că ni se fură din prestigiul şi obiectul muncii noastre, de istorici. Până acum, doar noi aveam privilegiul de a afla chestii secrete dosite prin arhive. Acum, tot românul vrea să-şi bage nasul peste tot, în loc să ne lase pe noi, specialiştii, să-i ascundem adevărul în mod profesionist, metodic.
Da, în ţara asta nu mai ai nici măcar libertatea de a falsifica istoria. Mă întreb spre ce ne îndreptăm. Ca istoric, ar trebui să am unele abilităţi de a creiona un viitor, dar…

E simplu, Dorine. Când nu ştii ce diagnostic să pui, apelează la celebra expresie „Istoria se repetă”. Bag-o pe asta şi toată lumea înţelege ce vrea. Plus că sună aşa, ca o sentinţă, ca un blestem de care nu poţi scăpa.
Mda, prin urmare, vom avea şi peste decenii aceeaşi istorie, acelaşi deja vu când e vorba de politică.

Păi vezi că ştii? Nu-ţi mai bate capul, toate-s vechi şi nouă toate. Apropo, nouă nu ne mai serveşte nimeni o bere pe terasa asta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *