Cât de regale sunt grajdurile din Codrescu?

Metropola

În ultimii ani, Iașul a cunoscut o dezvoltare imobiliară fără precedent. Se construiește oriunde există o palmă de pământ disponibilă sau care poate fi eliberată cu buldozerul. Pe undeva, e firesc ca vechi relicve ruginite să fie demolate pentru a face loc unor clădiri moderne. Cei aflați acum la vârsta a doua își amintesc desigur de anii ’80, când o bună parte din Iașul vechi a fost pusă la pământ pentru a face loc bulevardului Ștefan cel Mare, străzii Anastasie Panu sau blocurilor-vilă din Târgu Cucu. În foamea de acum după terenuri, pe măsură ce sunt umplute cele încă libere, ochii investitorilor imobiliari au început să se îndrepte spre clădiri vechi, după care nu ar plânge multă lume. O astfel de zonă este cea a „grajdurilor regale”, dintre Sărărie și Codrescu. E cea mai bună zonă de construit din oraș. Dar se poate construi acolo?

Cum au apărut
Istoria locului este destul de veche, dar lipsită de elemente spectaculoase. Pe la 1845, principele Mihail Sturza a plănuit construirea unei garnizoane în afara orașului, dincolo de bariera Podului Verde. Bariera respectivă era cam pe unde e acum Biblioteca Centrală Universitară, iar dincolo de ea era câmp și vreo câteva case boierești. Sturza n-a mai avut timp de construcție, așa că ea a început în vremea lui Grigore al V-lea Ghica, ultimul domn al Moldovei înainte de Cuza. Palatul oștirii avea să fie terminat abia în timpul lui Carol I. E actuala garnizoană de la Super Copou, care pe atunci adăpostea Regimentul 15 Dorobanți. Tot în zonă, peste drum de intrarea în Parcul Copou a fost construită cazarma escadronului de jandarmi călări, „Poliția locală călare” a epocii. Ca anexă a acesteia a fost construit un hipodrom, sub actualele Complex Super Copou și Liceul „Garabet Ibrăileanu”. În spatele lui, într-o zonă care pe atunci nu era construită, au fost ridicate grajdurile necesare cailor. Ulterior, cazarma și grajdurile au fost preluate de Regimentul 7 Roșiori. Acestea sunt așa-numitele „grajduri regale”.

Au fost preluat de Salubritate
Le spunem „așa-numite”, pentru că ele nu au fost regale niciodată. Nu au aparținut niciunui rege al României, nici Casei Regale. Singurul lucru regal în ele este faptul că au fost construite în vremea primului rege al României, dar atât. După dispariția Regimentului 7, de pe urma căruia nu se mai păstrează decât micul obelisc de pe Sărărie, grajdurile au fost preluate de municipalitate, pentru caii folosiți la căruțele diverselor instituții publice, cum erau serviciul de salubritate sau cel de hingheri. Când și acești cai au fost înlocuiți de mașini, grajdurile au devenit inutile.

Transformate în locuințe
Doar pentru scurt timp, însă. În grija sa față de om, atât de clamată pe toate drumurile, regimul comunist a considerat că și un fost grajd poate fi folosit drept locuință, dacă e dat cu var. Așa că o parte dintre grajduri au fost transformate în locuințe, mai ales pentru foștii țigani nomazi, obligați să renunțe la șatre și să se așeze în orașe. Altele au devenit anexe ale instituțiilor de învățământ din zonă. Tehnic, nu e nicio problemă să transformi un grajd în locuință, dar parcă tot sună aiurea.

Statut de monument
Regimul lor juridic e divers. Câteva grajduri aparțin Primăriei, cum este cel în care funcționează centrul Hecuba. Altele, aparțin foștilor chiriași. Altul a fost transformat într-o sală de sport. Un altul este folosit de Uniunea Artiștilor Plastici. Cea mai mare parte dintre ele, inclusiv terenul de dedesubt, aparțin Consiliului Județean. Acolo se planifica acum vreo 10 ani construirea unui nou sediu al instituției, iar mai recent se vorbește de construirea unui sediu pentru Curtea de Apel. În principiu, multe dintre fostele grajduri pot fi folosite pentru orice. Multe, dar nu toate. Cele din imediata apropiere a Liceului „Garabet Ibrăileanu” au statut de monument istoric, fiind incluse pe listă în 2004. Singurul argument pentru această înscriere este vechimea. La Iași, cam orice clădire a fost construită înainte de 1900 a fost inclusă pe lista monumentelor, pentru că majoritatea caselor vechi au fost demolate. Acesta este motivul pentru care unele grajduri au devenit monument, pentru că valoarea lor arhitectonică este egală cu zero. Exact același tip de hală prelungă, cu acoperiș în două ape și cu iluminator circular poate fi întâlnit și în numeroase alte părți. De exemplu, cum ieși din Iași pe mâna dreaptă. Fosta Avicola.

Viitor incert
Clădirile de pe lista de monumente sunt sfinte. Nu pot fi demolate, iar dacă accidental sunt distruse, trebuie refăcute. Firește, unele clădiri au fost incluse pe listă pur și simplu din greșeală. Lista de la Iași este plină de adrese inexistente sau de case construite prin anii ’30, dar la care vreun funcționar a greșit secolul. În practică însă, procedura de scoatere a unei clădiri de pe lista de monumente este extrem de greoaie și de îndelungată. Grajdurile devenite monument vor rămâne cel mai probabil așa. După celelalte, nu va plânge însă nimeni, dacă dispar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *