Surpriză mare pe piața cultuală ieșeană! După ce instanța a dispus ridicarea controlului judiciar, fostul manager Beatrice Rancea a revenit la cârma Operei Naționale Române din Iași, întrerupând mandatul interimar al lui Daniel Șandru. Evident, mulți dintre angajații instituției au rămas cam cu gura căscată, cu vocalizele în gât, surprinși de această revenire neașteptată. Asaltată de reporteri, Beatrice Rancea a făcut doar o scurtă declarație. (pamflet)
„Am văzut că s-a produs ceva deranj în lipsa mea. Eram sigură că or să se țină de prostii. Cum îi lași un pic să zburde, toți vor să se remarce prin ceva. Totul e vraiște. S-au apucat unii de făcut așa-zise identități grafice, de parcă ne apucam să vindem biscuiți sau caramele și ne trebuia un ambalaj comercial. Plus că au fost semnate niște parteneriate obscure. Cel mai haios mi se pare cel cu Școala Populară de Arte din Iași, acolo unde e director un ilustru necunoscut, dar cu gura mare. Ce să facă bieții amatori de acolo pe scena Operei Naționale? Să ne chinuie urechile vreun rapsod care abia îngână o doină la o serbare câmpenească? N-avem nevoie de Barbu Lăutaru să ne încurce printre tenorii pe care o să-i aduc din Italia. Eu am lucrat cu mari regizori, doar n-o să accept vreun șefuț de brigadă artistică să-mi dea idei de repertoriu în stagiune. Pe de altă parte, așa cum era de așteptat, în interior am găsit un colectiv artistic plin de figuri. Mai ales balerinii sunt cei mai cu tupeu. L-au reintegrat pe unul, dar lasă că găsesc eu ac de poantele lui. I-am găsit dansând rap pe muzica baletului Don Quijote! Cică așa e modern! Unde mai pui că voiau să danseze Jerusalema în fața Operei, să aniverseze jumate de an de când am fost suspendată. Noroc că am venit mai devreme. Când m-au văzut intrând în sala de repetiții, au încremenit. Mai nasol de ăia pe care i-am prins făcând piruete pe afișele mele, de au înțepenit într-un picior ca niște berze în cuib. I-am lăsat în plata contabilei, până când iar mă voi ocupa personal de salarizarea fiecăruia. Curios e că nu l-am mai întâlnit pe holuri pe domnul Cosmin Marcovici, atât de critic la adresa mea. Am înțeles că și-a tras un magazin de unelte de pescuit și-și cam face veacul pe acolo. O să-i trimit un mesaj mai târziu, să-i spun să nu se grăbească încoace. Vorba aia, are balta pește. Și tenori, și baritoni, găsesc eu! Așa, acum am nevoie de puțină liniște pentru a-mi remarca teritoriul. Mai întâi, voi bea o cafea neagră”.