10 cei mai citiți scriitori ieșeni. Ce oferte au lansat în librării

Caterincă de Bahlui

Dragii noștri, bine v-am regăsit și sperăm că v-a tihnit Crăciunul. Noi ne-am petrecut partea din timp care nu a fost dedicată rămășițelor gastronomice ale sărmanului Ghiță încercând să facem un bilanț al Iașului pe acest an. Nu financiar, nu politic, nu economic, ci pe profilul dulcelui târg, adică pe linie de cultură scrisă. În fond, ne mândrim în continuare cu porecla de „capitală culturală a României”, chiar dacă titlul de capitală culturală europeană l-am pierdut cu brio. Așa că am stat și am cugetat la un fel de clasament al scriitorilor noștri ieșeni. Care e cel mai bun, la urma urmei? Care ar fi al doilea? Dar al șaptelea?

Sute de nume
Ne-am dat repede seama că e un demers imposibil. Pe oricine l-ai declara „scriitorul anului”, ai găsi imediat 20 de critici care să argumenteze că opera sa este egală cu zero. Asta, dacă nu s-ar ocupa de această argumentare chiar confrații. Și atunci? Unii scriitori n-au mai scos o carte de multișor, ceea ce nu le scade însă valoarea. Pe alții îi recunoști imediat pe stradă, pentru că au câte o excentricitate, dar asta nu-i face neapărat buni. Unii umplu rafturile librăriilor cu maculatură pe care nimeni nu o cumpără. Alții își scot pe banii lor câte 50 de exemplare din ultima carte, pe care o oferă doar prietenilor, dar de care vorbește toată lumea. Ca să nu supărăm pe nimeni, am apelat mai întâi la cel mai prozaic și mai neliterar mod de clasificare: banul. Nu de alta, dar dicționarul de scriitori și publiciști ieșeni scos acum vreo 7 ani de N. și Fl. Busuioc cuprinde 549 de nume. Imposibil de ales.

Nu se promovează
Volumul vânzărilor e un criteriu destul de vag, într-adevăr. Pe o piață a cărții ca cea românească, să scoți un tiraj de 1.000 de exemplare dintr-o carte deja este un fapt semnificativ. Iar să vinzi jumătate e nesperat de bine. Din păcate, nici la acest capitol nu stăm strălucit. Iașul a pierdut de mult competiția notorietății pe piața cărții în favoarea Bucureștiului, Clujului sau chiar Brașovului, de care se poate spune orice, numai că e rezervor de genii literare, nu. S-ar putea să pierdem la capitolul promovare. Suntem prea romantici pentru a ști cum să ne vindem talentele. La târgurile de profil desfășurate în țară, ieșenii sunt aproape absenți. Acum o lună a avut loc, la București, târgul Gaudeamus, cel mai mare târg al cărții din țară. Trei sute de expozanți, 850 de evenimente, 125.000 de vizitatori. Iar la acest târg, i-am căutat cu lupa pe scriitorii ieșeni prin standuri. Au fost puțini, iar bine vânduți, încă și mai puțini. Printre cele peste 20 de edituri care au anunțat numele celor mai bine vândute cărți, ieșenii au putut fi numărați pe degete.

Regretatul Ursachi
Printre cei câțiva, ne-a plăcut să revedem numele regretatului Mihai Ursachi, poate cel mai plăcut scriitor ieșean contemporan. Volumul „Marea Înfățișare”, scos sub îngrijirea lui Lucian Vasiliu la editura Cartier, a fost unul foarte bine vândut. Nu ne-a căzut în mână, deci nu știm dacă este doar o reeditare a volumului din 1977 al poetului sau o colecție din cele mai frumoase poezii. Înclinăm spre a doua variantă. Culmea, Vasiliu, unul dintre cei mai titrați scriitori stabiliți în Iași, nu a mai scos un volum de creații proprii de prin 2010.

Poezie și pictură
Ioana Miron a fost o altă surpriză plăcută. O includem aici, chiar dacă este botoșăneancă. În fond, a absolvit Universitatea „Al.I. Cuza”, așa că e ieșeancă adoptată. Talentul tinerei de nici 30 de ani a fost remarcat de mult, mai ales că este polivalent. A făcut liceul de arte din Botoșani la secția pictură, așa că îmbină poezia, de o feminitate delicată și jucăușă în același timp, cu desenul. Pictează cu vorbele și scrie cu penelul, iar volumul său de debut, „Picaj”, scos de Casa de Pariuri Literare, a fost remarcat imediat de critică. Pentru poezie, cumpărați-l. Pentru pictură, intrați pe pagina ei de Facebook, că merită.

Mai degrabă istoric
Al treilea nume de autor ieșean vândut bine la Gaudeamus îl menționăm doar în treacăt. Nu că am avea ceva cu Alexandru Muraru, dar el este istoric, nu scriitor. Iar aprecierea de care s-a bucurat volumul său „Ana Regina. Acasă pentru totdeauna” s-ar putea să se fi datorat mai mult faptului că regina a părăsit această lume acum doar câteva luni. Dacă va confirma și anul viitor, promitem să-i dedicăm lui Muraru câteva rânduri în plus.

A patra ediție
Bun, dar banul nu e o probă a talentului. Care ar putea fi? De exemplu, numărul de reeditări. „Jucăria mortului”, volumul publicat în 1995 de tânărul pe atunci Constantin Acosmei a ajuns în 2012 la a patra ediție. Nu-l mai găsiți în librării sau nu l-am văzut noi, dar e de căutat măcar la bibliotecă. Nu știm mulți poeți care să fi fost atât de republicați.

Ieșean get-beget
Pe Radu Andriescu am ezitat să-l includem în acest top. Nu că nu ar fi bun, ci pentru că este prea cunoscut, prea tradus, prea titrat și multe alte „prea”-uri. Volumul său din acest an, „Când nu mai e aer” nu poate fi însă evitat de iubitorii poeziei. Andriescu transformă în artă cea mai banală și obositoare rutină. E cu totul altceva decât a scris până acum poetul ieșean get-beget. E cu totul alt stil, cu totul alt ton și o abordare aproape unică. Întreg volumul este de fapt povestea unei familii. Am mai întâlnit acest mod de scriere doar la Ovidiu Nimigean, ieșean prin adopție, în „Nicolina Blues”, de acum vreo zece ani, volum care ar merita reeditat. De citit. Amândoi.

Un nou volum
Liviu Antonesei nu are nevoie de prezentări. A fost om politic, e activist social, e poet, un rebel fără cauză sau cu mai multe cauze decât am crede omenește posibil. După trei ani de absență din librării, a scos chiar zilele acestea încă un volum, la editura Junimea – „Poemele din zorii amurgului”. Merită aplaudat fie și numai pentru acest oximoron, iar de poeziile în sine nu mai spunem nimic. Afară de faptul că sunt de o finețe surprinzătoare pentru un autor acid prin excelență. Poate soarele Cretei, unde Antonesei și-a petrecut vacanța să fie „de vină” pentru această reușită.

Cu autograf
Un alt autor ieșean care nu trebuie ratat este maestrul Emil Brumaru, poetul în care spiritul ludic și ușor lasciv al Iașului s-a întrupat poate cel mai bine. „Cerșetorul de cafea”, volum scos acum doi ani la Polirom mai este încă de găsit în librării. Nu vă speriați de dimensiunile cărții. Pe cuvânt, se citește pe nerăsuflate. A, și să vă dăm un pont. Puteți obține un autograf de la autor la librăria Humanitas din Piața Unirii. Nu știți de la noi.

Brătescu, Lungu și Mihuleac
Mai avem vreo 20 de nume în față, dar e greu să alegem, iar spațiul ne este oricum limitat. Îi mai aveți la îndemână în librării pe Liviu Brătescu, istoric de meserie, cu vreo trei volume pe care le-am văzut încă pe rafturi, dar și un scriitor debutant talentat. Pentru ceva relaxare, „Pe contrasens cu blonda președintelui” e de citit. La fel cum de citit este și Cătălin Mihuleac. Am văzut în librării două volume ale sale „America de peste pogrom” și „Ultima țigară a lui Fondane”. Evreii din Iași reprezintă o temă pe care deocamdată doar Mihuleac a reușit să o abordeze literar, cu un succes enorm la critică. Două frumoase reveniri în rândul scriitorilor ieșeni, după 10 ani de pauză. Dan Lungu nu mai are nici el nevoie de prezentare. De alți autori nu mai spunem nimic. Ne-ar trebui o ediție specială.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.