Costel Gîtlan, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Iaşi, colonelul Viorel Molocea, şeful ISU Iaşi, şi colonelul dr. Mircea Tulică, şeful Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi au fost trei dintre cele mai importante personaje ale administraţiei şi internelor care au făcut ca Sărbătorile Iaşului să se termine cu bine. Când îţi vin 300.000 de oameni în oraş, chiar dacă e vorba de un eveniment religios, trebuie să fii cu ochii-n patru, mai ales că, se ştie, nu toţi sunt pelerini sosiţi cu gânduri pioase. Imaginea unei zile de lucru a celor trei apărători ai ordinii şi disciplinei în timpul Hramului Sfintei Parascheva poate fi extrasă şi din întâmplarea redată mai jos, evident un pamflet.
Seara din ajunul Hramului, în Zona Halei Centrale, unde Festivalului Vinului este în plină desfăşurare. Fumul grătarelor se înalţă spre cer ca o rugă a miilor de papile gustative spre bolta palatină. La o masă retrasă, cu câţiva mititei şi trei halbe de bere, se află Costel Gîtlan, Viorel Molocea şi Mircea Tulică. Primii doi sunt îmbrăcaţi în haine civile, doar Mircea Tulică poartă o sutană lungă, asortată la o barbă neagră.
Costel Gîtlan: – Viorel, sunt dezamăgit de tine. Ce am vorbit noi ieri, înainte de a intra în dispozitiv?
Viorel Molocea: – Să vin îmbrăcat în costum ţărănesc din zona Bucovinei. Da, dar…
Costel Gîtlan: – Nici un dar! Ia exemplu de la Mircea. A respectat întrutotul consemnul. Costum de popă, frumos, elegant, numai bun de infiltrat în rândul maselor evlavioase. Păi cum vrei să facem muncă de teren undercover dacă nu respectăm ţinuta acestor zile speciale?
Mircea Tulică: – Viorele, trebuie să recunoaştem că are dreptate Costel. Dacă tot lucrezi la ISU, măcar o uniformă de pompier să fi îmbrăcat. La ce foc arde pe grătarele astea, te-ai fi integrat perfect în peisaj.
Viorel Molocea: – Bine, staţi să termin micul ăsta şi mă duc să mă schimb. Nu credeam că va fi atât de dificilă misiunea din seara asta.
Costel Gîtlan: – Foarte bine. Costumat în pompier, te duci şi stai la racla Sfintei, unde lumânările fac legea. Mircea, tu vei pendula între Catedrală şi zonele laice ale mulţimii. Iar eu voi sta aici, la târg, şi voi coordona toată acţiunea.
Viorel Molocea: – Aha, bravo! Noi la tămâie, tu la Tămâioasă. Vezi, să ai grijă să stingi cu apă, din când în când!
După un timp. Costel Gîtlan înmoaie cu poftă cârnăciori într-un bol cu muştar. Pe masă are o sticlă de Tămâioasă, din care bea câte o sorbitură, făcându-şi o cruce grăbită. Din staţia de emisie recepţie ţinută la îndemână se aud pârâituri, apoi vocea lui Viorel Molocea.
Viorel Molocea: – Tulburel, mă auzi? Aici Agheazmă, recepţie!
Costel Gîtlan: – Aici Agheazmă… pardon, Buturel… nu, Tulburel, recepţie! Noutăţi din dispozitiv?
Viorel Molocea: – Plictiseală mare. Am verificat toate lumânările. Cu mici excepţii, îndeplinesc normele de protecţie la incendiu. Cu toate acestea, am confiscat patru lumânări de cununie, un sfeşnic şi un aruncător de flăcări.
Costel Gîtlan: – Aruncător de flăcări?
Viorel Molocea: – Da, sunt şi provocatori satanişti prin zonă. În fine, deocamdată, totul pare în ordine. La tine cum merge? Se aud sfârâituri sau sunt paraziţi pe staţie?
Costel Gîtlan: – A, nimic deosebit. Câteva frigărui mai recalcitrante, dar le imobilizez imediat între fălci. Hai, închide, trebuie să intervin în forţă!
Gîtlan trânteşte staţia pe masă şi se aruncă peste o farfurie plină cu frigărui, coaste afumate, cotlete încinse. După câteva minute, staţia dă semne din nou.
Mircea Tulică: – Tulburel? Aici Jandarmul din Saint Tropez, recepţie!
Costel Gîtlan: – Poftim? Aici Mugurel…nu, Strugurel! Uff, da, eu sunt Tulburel, recepţie!
Mircea Tulică: – Raportez: în timpul patrulării mele prin perimetrul mitropolitan nu s-a întâmplat nimic deosebit. Totuşi, menţionez că în zona Trei Ierarhi am fost acostat şi imobilizat de un grup de credincioase care mi-au cerut binecuvântarea.
Costel Gîtlan: – Aoleu, păi ai aşa ceva în dotare?
Mircea Tulică: – Un jandarm trebuie să se descurce în orice situaţie! Le-am dat binecuvântarea, le-am miruit, le-am dat chiar şi ceva bani de drum. Se pare că preotul care mi-a împrumutat sutana uitase ceva mărunţiş prin buzunare. Oricum, faptul că am putut plăti trenul de Constanţa pentru patruzeci de pelerine deja mi-a ridicat nişte semne de întrebare!
Costel Gîtlan: – Foarte bine, bravo! Mai stai vreo două ore în dispozitiv şi apoi revii la bază.
Gîtlan închide staţia şi o introduce relaxat sub haină. Reîncepe să mănânce cu poftă din platoul pantagruelic de pe masă. De el se apropie un măturător de la salubritate.
Măturătorul: – Băi, mai stai mult să haleşti? Ia, treci la tomberon şi ocupă-ţi locul în dispozitiv. Sector Hala Centrală – Anastasie Panu – Strada Palat. În două ore vreau să-l văd lună!
Costel Gîtlan: – Pardon, nu ştii cu cine vorbeşti! Sunt şeful Poliţiei Judeţene!
Măturătorul: – Da, da, se vede după uniforma de la Salubris! Cu halatul ăsta am făcut vreo cinşpe hramuri pe străzile Iaşului. Tot un fel de şef sunt şi eu, dar la ordine publică a chiştoacelor şi peturilor de bere! Hai, la treabă!