Mai zilele trecute l-am văzut la TV pe premierul nostru, povestind despre Planul Național de Redresare și Reziliență. De când a zis Comisia Europeană că dă bani pentru refacerea economiilor afectate de pandemie, a devenit PNRR-ul ăsta omniprezent în rubricile de știri. Zicea Ciucă cum că s-au închis 11 ținte și jaloane, imediat se mai închid 5, iar apoi ultimele 8. Bine, dom’le, a zis Bruxelles-ul că dă bani? Luați-i și faceți ceva cu ei! Nu discutăm acum de ce înseamnă PNRR, de faptul că o bună parte din bani sunt de fapt credit, nu cadou. Vom vorbi la un moment dat și despre asta. Elementul cheie este însă altul. Tocmai pentru că e vorba de alocări în regim de urgență, UE dă banii pentru proiecte deja lansate. Adică pentru proiecte la care ai făcut măcar partea de hârțogăraie, ca să poți trece direct la implementarea lor. Pentru ce înseamnă propriu-zis dezvoltarea țării, nu repararea a ce s-a stricat, rămân fondurile europene „clasice”. Or, despre astea nu se vorbește nimic. De ce oare?
Cadrul financiar multianual
Prin PNRR vor fi disponibile 27 miliarde euro, din care mai bine de jumătate vor fi credite. Deci, bani „cadou” vor fi 13 miliarde euro. Prin Cadrul financiar multianual 2021-2027, României i s-au pus la dispoziție 31 miliarde euro, 100% gratis. În principiu, cadrul multianual începe la 1 ianuarie. Tura asta, din motive de pandemie, s-a mișcat și Comisia Europeană mai lent și a dat drumul la bani de la 1 iulie. Anul trecut, nu anul ăsta. Cu alte cuvinte, au trecut deja 9 luni în care România ar fi putut lua bani nerambursabili, dar nu a luat niciun cent. Și, din păcate, nici nu ne putem aștepta ca robinetul să înceapă să curgă prea curând. E înțepenit rău. Și nu la Bruxelles, ci la București. Alții cheltuie deja și fondurile clasice și PNRR-ul lor, la noi doar se vorbește.
Acord de Parteneriat
Pentru ca banii alocați prin bugetul pe 7 ani să fie puși la dispoziția fiecărei țări, între Comisia Europeană și țara respectiv se semnează la fiecare 7 ani un Acord de Parteneriat. Acesta are rolul de a armoniza obiectivele generale ale UE cu cele specifice fiecărei țări în parte. Economia uneia e mai rapidă, alta n-are probleme cu minoritățile, cealaltă folosește mai multă energie hidro decât pe cărbune, una e în plin proces de restructurare industrială, iar reconversia profesională și șomajul sunt probleme mai serioase decât în alte părți și așa mai departe. Acest acord nu a fost încheiat nici până acum. Varianta propusă de România este, chipurile, în dezbatere publică. Dar mai trebuie și negociat cu Comisia Europeană. Abia după această etapă vom ști cum se împart banii și ce priorități ale României sunt acceptate spre finanțare din bugetul european.
Mai e mult până de parte
Tot ce știm la ora actuală este că vor exista probabil 12 programe operaționale și că programul operațional regional, pe care vine grosul banilor destinați dezvoltării locale, va fi gestionat de Agențiile de Dezvoltare Regională. Cum vor arăta exact programele operaționale, rămâne de văzut. România trebuie să le redacteze și să le propună spre aprobare Comisiei Europene. După asta, cele 12 autorități de management trebuie să fie acreditate de Bruxelles, adică să convingă că sunt în stare să distribuie banii fără ca cineva să-și bage mâinile până la coate în ei. Abia și după această etapă se vor putea lansa apeluri de proiecte. Mai puneți la socoteală timpul necesar întocmirii proiectului, aprobarea lui, licitațiile și toate alea și vă dați seama că șansele de a vedea măcar un euro transformat în asfalt înainte de 2024 sunt minime.
Prioritate regiunilor mai slab dezvoltate
Putem presupune, de dragul discuției, că acordul de parteneriat cu UE va fi semnat în forma propusă de România. Vom avea un Program Operațional Sănătate, prin care vor putea fi accesate 2,88 miliarde euro și care va fi alimentat din Fondul European pentru Dezvoltare Regională și din Fondul Social European. Din acești bani, 2,62 miliarde euro sunt destinați regiunilor mai puțin dezvoltate, în care se încadrează și Regiunea Nord-Est din care Iașul face parte. Doar 266 milioane euro vor merge spre București-Ilfov, singura regiune a țării considerată a fi dezvoltată. Acesta este principiul cheie de alocare a banilor în următorii 7 ani: se acordă prioritate regiunilor mai slab dezvoltate, pentru ca acestea să le poată ajunge din urmă pe celelalte. Iar principiul se va respecta și în cazul celorlalte programe operaționale. Pe Dezvoltare Durabilă, de exemplu, se propune alocarea a 369 milioane euro regiunilor dezvoltate, 2,7 miliarde euro celor mai slab dezvoltate și 1,17 miliarde euro la nivel național, fără criterii geografice. Pe Transport, 246 milioane euro ar merge la regiunile dezvoltate, 1,82 miliarde euro celor slab dezvoltate și 2,36 miliarde euro pentru proiecte de interes național. Și așa mai departe. A, să nu uităm: Regiunea Nord-Est va avea alocată, prin Programul Operațional Regional propriu, 1,488 miliarde euro. Este cea mai mare alocare regională din țară, ceea ce spune multe despre gradul nostru de dezvoltare. Celelalte regiuni ar urma să beneficieze de alocări cuprinse între 587 milioane euro (București-Ilfov) și 1,34 miliarde euro (Sud-Muntenia).
Doar idei, fără documentații întocmite
Și cam asta e tot ce se poate spune, la această oră, despre banii care ar fi trebuit deja să înceapă să curgă spre noi. În lipsa criteriilor concrete de acordare, nu putem aprecia ce proiecte ar putea prinde viață la Iași. Atât Primăria, cât și Consiliul Județean anunță periodic idei, una mai spectaculoasă ca alta, toate urmând să fie finanțate din bani europeni. Sunt însă doar idei, fără documentații întocmite, deci iluzorii. Cel puțin, deocamdată.