Zilele trecute, președintele Institutului Național de Statistică spunea o frază care a apărut în câteva minute pe toate site-urile de știri din țara asta. Mai rar așa o performanță pentru șeful unei instituții care se joacă cu cifre seci. Ideea lui Tudorel Andrei (da, așa îl cheamă pe individ) era simplă: în ultimele trei luni ale anului trecut s-a înregistrat în România un număr al deceselor comparabil cu cel de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când sistemul sanitar era la pământ, se găseau arme și mine antipersonal peste tot, tifosul făcea ravagii, foametea se așeza la masă în fiecare sufragerie și tot așa. L-am verificat. Da, pare să fi avut dreptate: creșterea de la un an la altul al numărului de decese, noiembrie-decembrie 2020 față de noiembrie-decembrie 2019 a fost, la Iași, cam de 40-50%. Enorm! Cea mai la îndemână explicație este, firește, pandemia de COVID, dar ea nu explică totul. De fapt, numărul deceselor de COVID propriu-zis nu e foarte mare, în valoare absolută. Cea mai mare parte din plusul de decese se datorează, fără doar și poate, blocării sistemului sanitar. Cei bolnavi de cancer, ciroză sau diabet nu au mai avut acces la îngrijiri medicale din cauza epidemiei. Asta este, în fond, marea problemă a epidemiei: blochează, cu o boală care ucide 3-4% din cazuri, un sistem sanitar care nu mai poate răspunde unor boli mult mai grave, dar necontagioase. Și acesta ar trebui să fie, credem noi, principalul argument în favoarea vaccinării: să dăm o șansă la viață celor mai bolnavi dintre noi.
A crescut procentul
Iar lucrurile, în această privință, par să fi intrat la noi pe un făgaș clar. Dacă, în toamna anului trecut, mai puțin de jumătate dintre români erau adepții vaccinării, ultimul loc în Europa, procentul a crescut în două luni cu peste 20%. Nu e românul mai cârcotaș ca alții și nici nu e mai conspiraționist din naștere. Pur și simplu, oficialii noștri din domeniu nu au știut să vorbească pe limba românului mediu. Când acesta a văzut însă că nu moare nimeni din vaccin și când, eventual, a mai văzut și cifrele referitoare la rezultate, a trecut în cealaltă tabără fără nicio problemă.
Cei mai avansați
Iar cifrele sunt convingătoare. Israelul, țară în care un sfert dintre locuitori s-au îmbolnăvit de COVID, este unul dintre cei mai fermi adepți ai vaccinării. Ca să fie siguri că vor avea vaccinuri pentru toată lumea, au plătit americanilor de la Pfizer cât au cerut: triplu față de cât plătește Uniunea Europeană pentru vaccin. Ca urmare, Israelul se află pe primul loc în lume la numărul de doze administrate la suta de locuitori. De fapt e pe locul doi, că pe primul e Gibraltarul, dar stânca aia are 30.000 de locuitori cu tot cu naționala de fotbal, așa că n-o punem la socoteală. Evreii au folosit 81,3 seringi la suta de locuitori. Asta nu înseamnă o rată a vaccinării de 81,3%, pentru că trebuie două doze de vaccin la om, deci sunt de fapt pe la jumătate, dar vaccinează la greu.
Doar 0,027%
Ei bine, israelienii s-au apucat să monitorizeze câteva zeci de mii de vaccinați, să vadă ce se întâmplă mai departe. Au constatat că doar 66 dintre ei, majoritatea vârstnici, adică doar 0,027% dintre cei care au făcut și cea de-a doua doză s-au mai îmbolnăvit de COVID. Cam clar, nu?
Și-n România
Că americanii de la Pfizer au făcut un vaccin bun o poate confirma și România, unde cea mai mare parte a vaccinurilor de până acum provine de la această firmă. Ministerul Sănătății a anunțat că numărul îmbolăvirilor în rândul cadrelor medicale, primele expuse la boală, a scăzut cu 87,7% după începerea campaniei de vaccinare. Iar asta, luând firește în calcul și pe cei care nu apucaseră să facă decât una dintre doze. Spre comparație, vaccinul antigripal reduce riscul de a face boala cam cu 60%. Ni-l facem anual și am scăpat până și de virozele obișnuite ale sezonului.
Beneficiul major
Nu facem acum apologia americanilor de la Pfizer, că nu avem contract cu ei, să ne livreze Viagra gratis. Ideea e că un vaccin, oricât de mică ar fi eficiența lui, reduce riscul de a face boala. Și, implicit, scade numărul bolnavilor. Și, implicit, reduce presiunea pe un sistem sanitar și așa deficitar, ca să nu spunem mai mult. Și, implicit, o va ține mai mult timp alături de noi pe mama noastră, care face dializă. Ăsta e beneficiul major, chiar și pentru cei care „nu cred în coronavirus”.
Tendințe bune
În fond, e suficient pentru oricine să-și arunce o privire pe graficele cu numărul de îmbolnăviri de COVID de oriunde din lume, de la începerea campaniei de vaccinare cu oricare dintre Pfizer, AstraZeneca sau Moderna. La Iași, deunăzi, au fost doar 82 de îmbolnăviri, cifră comparabilă cu cea de acum patru luni, din septembrie. Pe 23 noiembrie, acum doar două luni, fuseseră 345 de noi îmbolnăviri. O evoluție similară poate fi observată în orice județ și la nivelul întregii țări, deși mai sunt și zile cu creșteri.
Pericolul nu a trecut
Disclaimer: Să nu fim foarte oprimiști. Există și motive dubiu sau chiar de îngrijorare. Întâmplător, campania de vaccinare a coincis cu un val de frig. Oamenii au stat mai mult în case, ceea ce, indiscutabil, a contribuit într-o oarecare măsură la reducerea numărului de îmbolnăviri. Și nu putem stabili procentele, în acest caz. Apoi, mai e un factor de care se vorbește puțin spre deloc: numărul R, adică numărul de persoane pe care un bolnav le îmbolnăvește la rându-i. Câtă vreme acest număr este mai mare ca 1, înseamnă că se îmbolnăvesc mai mulți decât se vindecă. Acum o săptămână, numărul R era în România oleacă sub 1. Azi, e oleacă peste 1 și e în creștere. Nu e încă momentul să ne relaxăm. Dimpotrivă. Din păcate.