Cătălin Păduraru, fratele somelier şi mai puţin celebru al actorului Adrian Păduraru, a organizat la Iaşi „International Wine Contest Bucharest”, unicul concurs de vinuri din Europa Centrala si de Est acreditat internaţional. Conform organizatorilor, Iaşul a fost ales pentru argumente foarte solide, de pildă “Istoria vitivinicolă milenară – dovedită prin Cultura Cucuteni”, „capitala administrativă şi culturală a celei mai mari regiuni viticole a ţării”, dar mai cu seamă “comunitatea academică importantă legată direct cu istoria, practica şi economia domeniului vitivinicol şi a ramurilor complementare”. După cum se vede, un amplu buchet de motive academice pentru a aduce vinul în buricul universitar al Iaşului. Dar iată câteva consideraţii scrise de Cătălin Păduraru în jurnalul său personal.
- M-am bucurat că m-am întors la Iaşi, rămâne de văzut cum voi pleca de aici. La calitatea vinurilor pe care le vom degusta, sigur vom ieşi din oraş pe şapte cărări, mult mai utile Iaşului decât obsedanta Autostrada spre Târgu Mureş. Oricum, dacă ar fi după mine, aş săpa un tunel între cramele din Cotnari şi cele din Purcari. Aia înseamnă comunicare, frate! Un tren de mare viteză care să facă legătura între cele două localităţi emblematice ale României Mari. Parcă şi văd impiegatul de mişcare strigând la pasageri: „Vă rugăm, poftiţi în butoaie!” Bun, dar dacă apar probleme la traseul ales? Poate vor şi ăia din Huşi să-şi facă o ramificaţie, să treacă Metroul Vinului şi pe la ei. Apoi se trezesc (vorba vine!) şi cei de prin Panciu sau Odobeşti, că ar vrea şi ei o magistrală prin beciurile vrâncene. Iaca aşa cresc costurile, ca şi la Autostrada Moldovei. Oricum, argumente am avea, noi ăştia din Iaşi, pentru a face capăt de linie la noi. De pildă, la Cucuteni, că tot am descoperit acolo urme de civilizaţie vitivinicolă vechi de cel puţin 5.000 de ani. Facem magistrala Purcari – Iaşi – Cotnari, cu prelungire la Cucuteni. Bun, acum să ne apucăm de studiile de fezabilitate. Pe lângă testele de sol, este mare nevoie şi de cercetările privind soiul. Una e să treacă metroul pe sub hectarele cu Busuioacă, alta pe sub cele cu Fetească sau Otonel. De pildă, eu aş propune o distanţă mai mare, de vreo douăzeci de pahare lungime, între staţiile Frâncuşă şi Tămâioasă. Ei, dar, până una, alta, să mă bucur de cadrul academic oferit de domnii profesori de la Iaşi care au avut amabilitatea să ne găzduiască festivalul în ditamai Muzeul Universităţii. E şi normal, toate vinurile vechi pe care le-am adus în damigeană sunt mai valoroase decât orice doctorat.
Cătălin Păduraru (dreapta): Măi Adi, frumos şi Centenarul ăsta cu Marea Unire, dar eu m-aş fi gândit la un mare festival de vinuri organizat sub genericul “Unire-n cuget şi simţuri”!