Un regal fotbalistic româno – sârb. Principele Radu şi echipa monarhistă de fotbal a României

Râs cu plâns

Victoria Simonei Halep la Roland Garros a fost eclipsată de un alt eveniment sportiv major: meciul regal Serbia – România, disputat sâmbătă, 9 iunie, la Belgrad şi câştigat de monarhiştii români cu 3 – 0. Iată şi o trepidantă relatare de la faţa locului, publicată pe site-ul familiaregala.ro: „Principele Moştenitor Alexandru şi Principele Radu au urmărit meciul de fotbal dintre Echipele Regale ale României şi Serbiei, la Stadionul Bask. La meci, care s-a desfăşurat într-o extraordinară atmosferă de colegialitate şi ospitalitate, a asistat şi ambasadorul României la Belgrad, alături de numeroşi suporteri români şi sârbi”. Însă o copie după scurta epistolă trimisă de principele Radu către casă, direct din vestiar, a ajuns în posesia noastră.

– Dragă Margareta, îţi scriu imediat după dramaticul meci disputat de monarhiştii români contra celor sârbi. Bine, poate exagerez când spun dramatic, dar cel puţin gambele mele aşa au perceput contactul cu mingea. Sârbii au fost slăbuţi, mă aşteptam să pună osul regal la treabă, dar au jucat ca nişte amărâţi de republicani. Înţeleg că din echipa lor a lipsit Peleşkovic, un fel de perla coroanei. Din punct de vedere tehnic, au fost dezastru. Am asistat la numeroase abdicări neforţate de la minge, duelurile în careu au fost lipsite de nobleţe, ba chiar am auzit şi nişte expresii printre dinţi total lipsite de orice urmă de aristocraţie. Pe vremea când jucam fotbal în curtea liceului din Iaşi eram cu mult mai bun decât băieţii ăştia. În timp ce îi driblam ca pe gardienii de la Palatul Buckingham, mi-a venit ideea organizării unui campionat european al monarhiilor. Ulterior, în timp ce îmi masam sceptrul piciorului, violentat de gheata unui bufon de fundaş, mi-am dat seama că o grupă în care România să evolueze cu Olanda, Anglia, Spania şi Belgia n-ar fi deloc o fericire pentru noi. Nici cu Liechtensteinul nu mai poţi fi sigur în ziua de azi. Aşa că mai bine rămânem să jucăm între noi, balcanicii, în meciuri amicale cu sârbii şi bulgarii. Poate dacă reuşim să-l naturalizăm şi pe Prinţul Charles, am putea să avem şi un jucător de prestigiu în naţionala noastră, cu multă experienţă la clubul FC Windsor. Sper să-i dea voie doamna Elisabeta la o miuţă prin Carpaţi. Cam asta a fost aventura mea la Belgrad. A fost o victorie de moral, băieţii au demonstrat că ţin la blazonul regal. Oricum, decât să joc golf prin Iordania sau cricket prin Brunei, mai bine un meci bărbătesc cu fraţii noştri sârbi. Să laşi poarta deschisă la Peleş, cred că mai întârzii cu băieţii la o terasă s-o vedem şi pe Halep.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *