Politicienii de Paşti adevărat au înviat! Cosette Chichirău, hotărâtă să cerceteze abuzurile din legile justiţiei divine

Pentru că şi eu sunt oameni, şi încă unii suspectaţi de multe păcate, politicienii ieşeni s-au pregătit cum se cuvine de Săptămâna Patimilor, cea în care postul de Paşti devine şi mai auster. Încercând să-şi câştige şi simpatia Divinităţii, oamenii politici se vor preumbla în noaptea de Înviere pe la diverse lăcaşuri de cult, unde vor lua lumină laolaltă cu muritorii de rând şi neapărat în văzul presei. E o perioadă mai grea, în care trebuie să se reînveţe rapid cum să facă o cruce regulamentară, dar trece şi etapa asta de primenire a imaginii publice. Deocamdată, de Sfintele Paşti, politicienii noştri şi-au făcut un mic bilanţ al activităţii lor, scris mărunt şi dat pe şest duhovnicilor din parohie.

De fapt, despre ce vorbim de Paşti? Despre un individ care a înviat noaptea ca hoţii, la fix trei zile de la condamnare

Cosette Chichirău – Domnule preot, sincer, chiar n-am ce păcate să mărturisesc. Eu funcţionez pe baza unui soft care şterge automat orice eroare de sistem sau cine ştie ce virus mai capăt de prin Parlament. Sunt un cyborg camuflat sub fustă, prin urmare n-are rost să vorbim de prostiile astea spirituale. Şi te-aş întreba în baza cărei legi a justiţiei a înviat acest tip, Iisus? Cine l-a graţiat după doar trei zile de la condamnare? Dar, mai ales, cum de are tupeul să învie noaptea, ca hoţii?

Dumitru Oprea – Părinte, doar mă ştii, sunt un om credincios. Uite, iubesc foarte mult florile, le pozez şi le public aproape zilnic pe Facebook. De Florii, chiar le-am stropit cu şampanie, aşa, cadou de ziua lor. Zău, un om atât de sensibil ca mine ar putea avea păcate mari? Mai am câţiva ani şi poate ies la pensie direct din Parlament, ce rost are să-mi daţi cine ştie ce canon? Vă rog, daţi-mi binecuvântarea şi voi fi recunoscător. Voi dona bisericii două criptomonede. Desigur, sunt bani virtuali, dar şi Dumnezeu e oleacă virtual şi el, să mă iertaţi.

Petru Movilă – Sfinţia voastră, dacă şi eu mai am păcate, apoi nu ştiu ce să mai zic de ceilalţi! În calitate de promotor al Unirii cu Basarabia, pe tot timpul Postului Mare am mers zilnic să mă scald în apa Prutului, precum Iisus în Iordan. Şi apoi, nu uitaţi că port numele Mitropolitului Kievului. Hai, binecuvântaţi şi daţi o bucăţică de anafură. Vinul de împărtăşanie îl puteţi pune la pachet, vreau să-l aghezmuiesc oleacă şi pe nea Traian.

Iulia Scântei – Vai, părinte, vin cu sufletul deschis la matale. Ştiţi că eu sunt furnizor de festivisme pentru familia regală, care, vorba aia, are scris pe uşă Nihil Sine Deo. Aşa că, dacă tot am venit la dumneata, sper să-mi acordaţi şi Înaltul Patronaj al lui Dumnezeu, ca să mai adaug un rând la prodigioasa-mi biografie spirituală.