Final dezamăgitor pentru romanul politic scris de scriitorul Dan Lungu în Senatul României. După patru ani de mandat în care nu a impresionat cu nimic, prozatorul ieșean s-a văzut pus în situația de a ocupa poziția 5 pe lista candidaților USR – PLUS Iași pentru parlamentarele din 6 decembrie, fiind practic exclus să mai prindă un loc în viitorul legislativ. Cum era de așteptat, iritarea lui Lungu s-a transformat într-un șir de reproșuri făcute șefei sale, Cosette Chichirău. Dar mai multe despre frământările scriitorului rămas fără muza politică am aflat cercetându-i jurnalul personal. (pamflet)
– Trebuie să recunosc, trăiesc clipe de amărăciune văzându-mă eliminat din echipa câștigătorilor. Și dacă n-aș fi făcut atâtea fapte de vitejie pentru partidul ăsta! Oare ei chiar cred că e ușor să duci o căruță de cărți la biblioteca sătească din Șipote? Sau un sac de enciclopedii la căminul cultural din Scobinți? Sunt convins că toate aceste volume au fost de un real ajutor țăranilor nevoiași din zonă. Lumina cunoașterii ține de foame și de frig, asta e clar! Unde mai pui că e gratuită. Nu trebuie să furi curent ca să ai parte de lumina învățăturii. Însă, se pare că domnișoarei cu diplomă în biznis american nu i-au plăcut eforturile mele culturalizatoare. Mai degrabă a fost atrasă de fumurile imberbului ăla de Filip Havârneanu, de l-a pus pe locul trei pe lista de la Camera Deputaților. E drept, e pe muchie tinerelul, dar sigur o să aibă noroc și o să prindă în extremis un fotoliu cald la Cameră. Mda, mă uit în oglindă și-mi dau seama că am îmbătrânit. Îmi vine să-mi spun singur: „Sunt un babă comunistă!”, dar las asta pentru situații cu adevărat triste din viața mea. La urma urmei, nu cred că eram făcut pentru politică. Am impresia că doar notorietatea mea m-a ajutat să fiu fericitul ales de către useriști pentru o reprezentare în Parlament. Nu prea am făcut scandal pe acolo. În schimb, auzeam țipetele lui Cosette tocmai din capătul celălalt al Palatului Parlamentului. Uneori, îmi era rușine cu ea, dar trebuia să tac și să-i dau dreptate. Veșnica poveste a bărbatului cuminte, dominat de o muiere aprigă. Asta e, va trebui să mă resemnez. M-aș întoarce director la Muzeul Național al Literaturii Române, dar parcă nu l-aș deranja pe actualul manager, prietenul meu Lucian Dan Teodorovici. Probabil că mă voi retrage la o cabană în munți, să-mi scriu memoriile de senator. Din creierii codrului, voi râvni la un Nobel. De ce nu, mă uit la bietul Cărtărescu și-mi dau seama că una dintre condițiile câștigării acestui premiu este răbdarea. Iar răbdare o să am, măcar patru ani de-acum încolo.
Lungu (foto, pamflet): Cosette m-a înlocuit pe liste cu niște puștani care-i pupă scamele de pe rever. Asta e, poate că a venit timpul să-mi reconfigurez traseul profesional