Calcul simplu: șosea de centură pe banii noștri

Calcul la rece

Se zice că românul cunoaște doar trei viteze de lucru: încet, încetișor și pe loc. Sau deloc, după preferințe. E genul de autocritică amuzantă, specifică nouă. Ne place cumva să recunoaștem că suntem hoți, leneși sau neglijenți, dar asta numai noi între noi. Față de un străin, o să spunem că suntem cinstiți, harnici, ospitalieri și tot așa. E o atitudine ipocrită, dar ne reprezintă, din păcate. Și cam la fel e și în politică sau administrație. Una se spune publicului, alta se discută între patru ochi și cu totul altceva se petrece în realitate. E unul din motivele pentru care nu ne-am pus niciodată speranțe în legea bugetului de stat. Oricum, orice s-ar scrie acolo, vine o rectificare și schimbă totul. De regulă, dacă prin buget se aprobă o investiție, rezultatul e un fel de loterie. S-ar putea să se facă, dar la fel de bine s-ar putea doar să înceapă sau nici măcar atât. Dacă însă în buget nu e trecută investiția respectivă, șansele ca ea să apară la rectificare sunt direct proporționale cu distanța dintre locul unde trebuie să fie realizată și locul de naștere al prim-ministrului sau ministrului finanțelor. Azi vom vorbi despre o investiție începută acum vreo 11-12 ani și neterminată nici până azi. E vorba despre șoseaua de centură a Iașului.

68% creștere
De proiect se discută de mult. Cam de când a început să se vorbească despre autostradă, adică de prin 2003-2004. Deja infrastructura rutieră a municipiului era supusă la grele încercări de traficul greu care traversa orașul, iar ieșenii se săturaseră să-și tot strecoare autoturismele printre tiruri. Iar cum dezvoltarea economică vine la pachet cu creșterea traficului rutier, situația nu poate decât să se înrăutățească. În 2007, la Iași se aflau în circulație 97.000 de mașini. În 2014, numărul lor a ajuns la 163.000, o creștere de 68%, adică aproape 10% anual. Șoseaua de centură era necesară încă de la începutul anilor 2000.

Doar două tronsoane
Proiectul a demarat greu, dar a pornit. Se luase în calcul construirea a 29,5 km de șosea, pentru trafic greu și ușor, valoarea totală a proiectului urmând să fie de 718 milioane de lei. Primul tronson, care pleacă din zona Metro, trece prin Uricani și iese în șoseaua Iași – Voinești la Valea Ursului a fost recepționat în decembrie 2010. Îi ajuta doar pe cei care veneau de la Vaslui și aveau treabă pe la Pașcani, adică pe nimeni. Al doilea tronson îl continuă pe primul, ieșind în drumul Iași – Vaslui la Lunca Cetățuii. A fost terminat în 2012, dar utilitatea sa a rămas apropiată de zero. Până în acest punct, șoseaua de centură înghițise deja 298,4 milioane lei, iar aici s-a și blocat totul.

Obiectivul III, prin oraș
Pentru ca șosea de centură să poată fi utilizată efectiv, de la Lunca Cetățuii ar mai fi trebuit o șosea care să ducă până în DN 24, adică să lege două drumuri naționale între ele. Pentru aceasta, existau două variante. Prima, existentă în schița de proiect inițială presupunea construirea unei noi șosele, peste dealuri, spre satul Cercu, iar de acolo să se înțepe în DN 24 pe care să-l traverseze, până la DN 28. S-a renunțat la idee, pentru că ar fi presupus construirea de viaducte, poduri și tuneluri, la costuri greu de apreciat, dar în orice caz, fantastice. Așa că s-a trecut la planul B, folosirea ca șosea de centură a bulevardului Poitiers și a străzii Trei Fântâni, până la DN 28 (Poitiers – intersecție cu șoseaua Bucium – Trei Fântâni – Vlădiceni – DN 28, drumul spre Tomești). Că în acest fel centura nu mai era centură, ci drum în interior orașului, contează mai puțin. Cei 7 km de șosea au fost botezați pompos „Obiectivul III” și… atât.

Cost: 152 milioane de lei
Întâi, autoritățile noastre au constatat că bucata din șoseaua Nicolina dintre intersecția cu bulevardul Poitiers și șoseaua de centură e drum județean, iar structura sa rutieră nu rezistă pur și simplu la greutatea tirurilor. S-a chinuit ce s-a chinuit Consiliul Județean și a reușit să consolideze cei 3,3 km de drum, structura rutieră având acum 78 cm grosime, față de doar 12 cm, cât are un drum județean. Doar că nimeni nu a mai dat bani și pentru restul lucrării, adică reabilitarea bulevardului Poitiers și a străzii Trei Fântâni. Distracția asta ar urma să coste 152 milioane de lei. Cifra a fost vehiculată la adoptarea bugetului național pe acest an, ca fiind alocată în bugetul propriu al Ministerului Transporturilor. Nimeni nu a văzut însă vreodată acești bani. Doar s-a vorbit de ei, până s-a luat lumea cu altele și a uitat. Acum, la discutarea bugetului pe 2018, n-am mai auzit nici „pâs”. Tirurile au continuat să traverseze orașul, iar pe centură trece cam o mașină pe minut. Dacă trece și aia.

Și-o bretea
În paralel, s-a mai vorbit din când în când de „Obiectivul IV”, adică varianta de trafic ușor. Aceasta ar urma să plece de la giratoriul din spatele Delphi și să meargă de-a lungul Bahluiului. După 3 km, șoseaua s-ar bifurca. O bretea ar merge spre Dacia, traversând Bahluiul prin dreptul intersecției dintre strada Strămoșilor și strada Samisegetuza. Cealaltă bucată ar merge pe Cicoarei până la Crucea lui Ferenț. Lucrările au fost estimate la 28 milioane de euro, adică 130 milioane de lei și au început în primăvara lui 2013. Ne scuzați. În 2013 ar fi trebuit să înceapă. Acuși se fac cinci ani.

Obligatoriu până la Aeroport
Partea cea mai stupidă a întregii afaceri este că așa cum este gândită, chiar dacă ar pica din cer cele 282 milioane de lei necesare pentru terminarea variantelor de trafic greu și ușor, șoseaua de centură ar putea rămâne în continuare inutilă. Mă rog, nu chiar inutilă, dar numai pe jumătate. Dacă proiectul de modernizare și extindere a Aeroportului va fi dus la bun sfârșit, va fi absolut necesară continuarea șoselei de centură până la Holboca. Proiectele actuale ale CJ presupun construirea pe bani europeni a unui terminal cargo la Aeroport, care să permită încărcarea și descărcarea din avioane a 300 tone de marfă zilnic. În lipsa autostrăzii, „marfarele” aeriene ar fi o soluție pentru exporturile făcute de Iași acum și în perspectivă. O a doua componentă vizează construirea unui centru intermodal la Holboca, tot pe bani europeni. Acesta ar interconecta transportul rutier, aerian și feroviar de marfă. Adică trimiți de la Chișinău un container de marfă cu trenul, la Holboca este mutat într-un tir care-l duce până la aeroport, pentru a-l încărca într-un avion.

Centură metropolitană
Pentru ca centrul intermodal să fie însă funcțional, el va trebui conectat la o șosea serioasă. Este proiectul așa-numitei „centuri metropolitane”, născut tot pe planșele celor de la CJ. În lungime de 59,4 km, ea ar urma traseul Vulturi – Horlești (Rediu) – Lețcani – Cogeasca – Horlești – Voinești – Mogoșești – Ciurea – Bârnova – Păun – Tomești – Holboca. Ar fi construită practic pe structura actualei rețele de drumuri județene, deci s-ar putea face relativ repede și ieftin. Proiectul este evaluat la 80,8 milioane de lei și ar înconjura aproape complet Iașul, cu excepția tronsonului Aroneanu – Vulturi, unde dealurile ridică probleme tehnice greu de depășit. De fapt, nu greu, ci scump. Ar fi o centură mai largă decât centura inițială, dar cu beneficii importante. Iar costurile nu sunt de speriat.

Avantaje colosale
Așadar, costul total al ansamblului de șosele ocolitoare ar fi deci de aproximativ 362 milioane de lei, deci vreo 77 milioane de euro. Cu alte „neprevăzute” putem duce această cifră până spre 100 de milioane de euro. „Profitul” adus de aceste investiții ar fi greu de calculat, dar cam toată lumea, „de la vlădică până la opincă”, ar avea numai de câștigat. Aeroportul ar putea transporta marfă. Iașul ar redeveni un centru feroviar de transport marfă. Comunele din Zona Metropolitană ar fi conectate la o șosea adevărată, deschizându-li-se astfel și lor drumul spre dezvoltare și devenind sateliți ai Iașului. Ar fi loc și de noi locuitori, și de hale industriale, și de parcuri industriale sau logistice. Ieșenii din municipiu ar respira un aer mai curat, pentru că tirurile ar putea ocoli cu adevărat Iașul. În lipsa camioanelor grele, s-ar circula mult mai lejer prin oraș. Nu în ultimul rând, viitorul Spital Regional de Urgență ar putea deveni utilizabil. În forma actuală a tramei stradale, dacă o ambulanță vine cu un bolnav de la Bacău, ea trebuie să traverseze orașul din Păcurari până în Moara de Vânt, unde va fi construit spitalul. Imaginați-vă numai cât ar dura. Cu centura metropolitană construită, ar face stânga la Lețcani până la Vulturi, iar de acolo la deal, pe Șorogari. Zece kilometri de drum lejer, în loc de 20 km de trafic sufocant. Deci, numai avantaje.

Primăria și CJ pot împrumuta
Da, știm că la prima vedere sună irealizabil. Totuși, este cel mai simplu lucru din lume, numai să se vrea. Deocamdată, știm că Iașul nu va vedea în 2018 bani guvernamentali nici pentru terminarea variantei de trafic greu a șoselei de centură, cum nu a văzut nici în acest an, darămite pentru un proiect de o asemenea amploare. Nici la fonduri europene nu ne putem gândi până în 2020. Banii alocați pentru municipiul Iași nu vizează lucrări de infrastructură majore și nici nu ar fi suficienți. Pentru banii pe care îi poate accesa CJ s-a stabilit deja destinația, respectiv axa rutieră Iași – Suceava. Am mai discutat noi o dată despre posibilitatea contractării de credite de către Primărie și Consiliul Județean. Doar aceste două instituții ar putea împrumuta de două ori mai mulți bani decât este nevoie. Ar trebui doar ca șefii celor două instituții, dar și liderii politici din opoziție să-și dea mâna pentru realizarea acestui proiect extraordinar de important.

Clujul, cu doi pași în față
Că un atfel de scenariu este perfect realizabil o dovedește și exemplul eternului Cluj-Napoca. Ardelenii au cam aceleași probleme cu ocolirea orașului ca și noi. Autostrada A3 Turda – Gilău nu prea-i ajută. Cea mai mare parte a locuitorilor, ca și trei parcuri industriale se află la mai mult de 30 de minute de mers cu mașina de autostradă. Aeroportul este și el izolat rutier față de o bună parte din zona de captare a pasagerilor, iar accesul la viitorul lor Spital Regional de Urgență este și el problematic. Ca urmare, clujenilor le crapă măseaua după o șosea de centură metropolitană. Proiectul există, iar clujenii au reușit să convingă Bruxelles-ul să-l includă în rețeaua europeană de transport rutier, având astfel finanțarea, de 150 milioane de euro, asigurată. Doar că trebuie construită până în 2023, iar Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, care coordonează oficial proiectul, nu a dat semne până acum că s-ar grăbi să-și facă treaba. Așa că municipalitatea Cluj-Napoca a luat inițiativa și a încheiat cu primăriile din Florești, Gilău și Apahida un protocol de colaborare, la care au acceptat să participe și băieții deștepți de la CNAIR. Conform acestuia, Primăria Cluj-Napoca face pe banii ei studiul de fezabilitate și proiectul tehnic, care urmează să coste 4-5 milioane de euro. Documentația va fi predată Guvernului până în decembrie 2019, urmând ca CNAIR să facă licitația de lucrări și să coordoneze șantierul. Deci, se poate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *