De câteva săptămâni, sistemul sanitar din România se află în zodia scandalului. Principalul motiv îl reprezintă vaccinările, procentul acestora și efectele asupra sănătății noastre. Scandalul a luat amploare pe măsură ce a crescut numărul deceselor cauzate de boli apărute în urma nevaccinării. Au fost oficiali care au spus chiar că situația epidemiologică catastrofală din țara noastră ar impune introducerea vaccinării obligatorii. Imediat, activiștii anti-vaccin au sărit în sus protestând public, activiștii pro-vaccin au sărit și ei în sus, spunându-le că sunt niște cretini și a ieșit o babilonie de nu se mai înțelege om cu persoană. Totuși, ce e cu isteria asta? Sunt sau nu bune vaccinurile? Ajută sau e o conspirație menită să rotunjească buzunarele celor care lucrează în industria medicamentelor?
Afacere profitabilă
Cu riscul de a spune despre noi că ne antepronunțăm, respingem din start ideea „conspirației”. Fără doar și poate, din vaccinuri se câștigă bine. Fabricarea vaccinului antipoliomielitic costă cam o jumătate de dolar. Pe piață, se vinde la un preț dublu sau chiar de 5 ori mai mare, după cum spune chiar Organizația Mondială a Sănătății. Deci, un profit de 100 – 500%. Deci, fabricarea vaccinurilor este o afacere bună pentru producător. Nu la fel de bună însă ca fabricarea paracetamolului. Un comprimat costă pe piață 10 bani. Un plic cu un praf de dizolvat în apă fierbinte, în care singura substanță activă este același banal paracetamol, costă și 5 lei, în funcție de câtă reclamă își face la TV. Medicamentele sunt o afacere, la fel cum e și fabricarea sucurilor, a televizoarelor sau epilatoarelor. De aici însă și până la a spune că vaccinurile sunt toxice, dar ne sunt băgate pe gât de „big pharma”, e cale lungă.
Eradicate
La urma urmei, vărsatul negru, variola, a fost o boală care omora un om din trei, dar care a fost eradicată după introducerea vaccinurilor. Poliomielita este eradicată la noi în țară, iar pe plan mondial ar putea dispărea anul viitor. A dispărut din Europa în 2002, dar a reapărut în Ucraina, acum doi ani. Era o boală care lăsa în urmă niște deformări fizice absolut îngrozitoare, strâmbând membrele, îndeosebi cele inferioare și coloana vertebrală. Bunica ne povestea cândva despre epidemia de difterie din timpul războiului. Îi muriseră doi frați din cauza bolii, pe care acum o mai găsești doar în manuale. Într-o carte despre îngrijirea sugarului am întâlnit detalii despre tusea convulsivă și gravitatea ei. Din nou, o boală care nu mai există. Tetanosul este mortal în 50% din cazuri. Recent a murit în România un copil care nu făcuse vaccinul împotriva bolii. Iar exemplele pot continua. Dar, vorba românului, trebuie să de izbești cu capul de pragul de sus înainte de a-l vedea pe cel de jos. Până nu o pățești cu însuți sau cineva din apropiere, nu crezi.
O gogoriță dovedită
E ușor să spui că vaccinurile îmbolnăvesc. De fapt, chiar așa și este. Și chiar aceasta este menirea lor: să-l îmbolnăvească pe cel vaccinat. Orice vaccin conține exact virusul sau bacteria împotriva căreia te va apăra, doar că sunt viruși și bacterii slăbite, care îți provoacă cel mult manifestări minore ale bolii de care te apără. Iar excipienții din vaccinuri sunt benigni. Vaccinurile nu conțin mercur, cum se tot povestește pe net. Conțineau tiomersal, o sare a mercurului, dar netoxică. A fost scoasă și aia, ca să nu fie discuții. Dacă bei clor, dai ortul popii. Dar sarea, care este un compus al clorului, nu te afectează cu nimic. Că vaccinurile provoacă autism, e o gogoriță dovedită ca falsă de ani de zile. Până și fostul medic care a lansat ideea a mărturisit că a falsificat fișele medicale și rezultatele testelor, mințind ca să-i iasă un studiu mișto. Andrew Wakefield era în căutarea celebrității. A obținut-o, dar cu prețul dezinformării a milioane de părinți. Și tot așa. Oricum, cantitatea de aditivi din vaccinuri este foarte mică și nimeni nu a putut demonstra vreodată că ar provoca vreo altă boală. Efectele adverse ale vaccinurilor sunt într-adevăr serioase cam într-un caz dintr-un milion. Pentru mama acelui copil, e o tragedie. Riscul de a contracta însă boala este infinit mai mare în lipsa vaccinului.
Consecințe
Multe boli prevenite de vaccinuri nu au tratament. Un copil neimunizat, purtător al unui virus îi poate îmbolnăvi la școală pe colegii săi mai mici, care nu au făcut încă vaccinul. Nu mai e vorba de o problemă personală a unui părinte, ci de o problemă care îi afectează și pe ceilalți. Or, libertatea unuia încetează acolo unde începe libertatea celorlalți. Tocmai importanța vaccinurilor, costurile ridicate în termeni de sănătate publică și posibilitatea ca refuzul vaccinării să îi afecteze și pe alții a făcut ca unele țări să ia măsuri ferme pentru impunerea procedurii. În Uniunea Europeană, 15 țări impun vaccinarea. În Franța sunt trei vaccinuri absolut obligatorii, iar sancțiunile aplicate părinților care refuză vaccinarea sunt extrem de dure. Nimeni nu se plânge acolo însă că ar fi vorba de vreo limitare a drepturilor omului. Nici în Grecia, Italia sau Polonia, unde sunt câte patru vaccinuri obligatorii. Țările scandinave aplică alt sistem. Vaccinurile nu sunt obligatorii, dar campaniile de informare sunt atât de dese, încât teoriile conspirației vehiculate pe internet au un efect aproape nul. E drept, ei au și banii necesari pentru a susține astfel de campanii.
Nu sunt sancțiuni
La noi, ca la noi. Informarea serioasă este minimă, lăsând loc zvonurilor. Vaccinarea nu este propriu-zis obligatorie decât cu numele, pentru că nu există niciun fel de sancțiuni. A existat propunerea ca înscrierea la școală să fie condiționată de prezentarea fișelor de vaccinare, dar s-a renunțat la idee din cauza scandalului. Chiar și grădinițele, foarte stricte la acest capitol, au început să nu mai ceară documente medicale la înscriere. Sincopele în aprovizionarea medicilor de familie cu vaccinuri au agravat situația. Ca urmare, scăderea ratei de vaccinare este în România aproape cea mai mare din lume. Din 190 de țări studiate în perioada 2009 – 2013, România era pe locul trei în această privință. Față de o rată a vaccinării de 95%, recomandată de medici, în România s-a ajuns la mai puțin de 60%. Iașul stă ceva mai bine. Sau mai puțin rău, de fapt. Rata vaccinării împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei a ajuns în acest an la doar 67%. La nivel național s-au înregistrat deja peste 8.250 de cazuri, reprezentând 80% din cazurile din întreaga Europă. Un număr de 32 de copii au murit din cauza acestei boli și nu vrem să ne imaginăm ce este în inima părinților care ar fi putut să-i salveze printr-un simplu vaccin. Nu cunoaștem niciun caz în care vaccinul să fi ucis. În Iași, avem până acum 49 de cazuri de rujeolă. Niciunul, mortal. Deocamdată.